De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
„Colindăm, Doamne, colind” la biserica ieşeană „Cuvioasa Parascheva”
În biserica ieşeană monument istoric cu hramul „Cuvioasa Parascheva” au răsunat duminică, 22 decembrie, colinde tradiţionale şi cântece de Crăciun în interpretarea grupului psaltic al parohiei şi a Corului mixt „Prapa Doamna”, condus de lector univ. dr. Consuela Radu-Țaga. „Avându-l părinte paroh pe prof. univ. dr. Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi și preot slujitor pe lector univ. dr. Paul Cezar Hârlăoanu, Biserica „Cuvioasa Parascheva” organizează acest eveniment, „Colindăm, Doamne, colind!”, de peste 10 ani, în preajma sărbătorii Naşterii Domnului, dăruind enoriaşilor şi tuturor credincioşilor participanţi momente de bucurie și emoție. Postul Naşterii Domnului şi sărbătoarea Crăciunului sunt timpul dragostei smerite, când fiecare dintre noi primește și dăruiește”, după cum a spus doamna prof. univ. dr. Consuela Radu-Ţaga.
În program au fost incluse aranjamente corale semnate de compozitorii T. Brediceanu, T. Popovici, N. Lungu, D. G. Kiriac, I. D. Chirescu, V. I. Popovici, N. Ursu, M. Bîrcă, Al. Pașcanu, V. Teodorian, L. Dimitriu, D. Constantin. Cele două ansambluri au în componenţă membri cu diverse profesii, precum profesori de matematică şi chimie, chimişti, ingineri, economişti, dar şi absolvenţi ai Universităţii de Arte „George Enescu” şi Facultăţii de Teologie, profesionişti ai artei vocale ce oferă răspunsurile la strană la toate sărbătorile de peste an.
Biserica „Cuvioasa Parascheva”, zisă şi Prepa-Doamna sau Prepadobna (în slavonă, Prepa-Doamna sau Prepadobna înseamnă Preacuvioasă), este aşezată lângă Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”. Locaşul de cult a fost ridicat între anii 1853 și 1858, prin stăruinţa preotului Constantin Pavelescu, de către boierul Costache Conachi, cu ajutorul familiilor Alexandru Hulubei şi Tăutu, dar şi al „poporanilor”, pe locul unei vechi biserici din lemn de la anul 1730.