Comemorare şi hram la Mănăstirea Neamţ

▲ Ieri, 14 noiembrie, s-au împlinit 510 ani de la sfinţirea Bisericii „Înălţarea Domnului“ din incinta Mănăstirii Neamţ ▲ Astăzi sărbătorim pe Sfântul Paisie de la Neamţ, ocrotitor spiritual al mănăstirii ▲ Manifestările organizate zilele acestea marchează cele două sărbători ▲

Ieri, 14 noiembrie, s-au împlinit 510 ani de la sfinţirea Bisericii „Înălţarea Domnului“ a Mănăstirii Neamţ. Istoricul lăcaş de cult se află în partea de nord a incintei mănăstirii şi este ctitorit de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare. Construcţia bisericii s-a făcut între 1485-1497, pe locul fostei biserici ctitorite de domnitorul Petru Muşat (1375-1391), care fusese grav avariată în 1471, de un cutremur. Noua biserică, printre ultimele ctitorii ale marelui voievod moldovean, s-a dorit a fi o construcţie unică, atât din punct de vedere artistic, cât şi arhitectural. După un pridvor închis, se intră printr-un portal impozant în pronaos, apoi în camera mormintelor, după care se deschide intrarea în naos cu absidele din partea de sud şi de nord. În camera mormintelor, în partea de sud, este mormântul Sf. Cuvios Paisie Velicicovscki (15 nov. 1794), iar în partea de nord, într-o firidă în zid, este mormântul voievodului Ştefan al II-lea, care a fost decapitat în iulie 1447. În pronaos au fost înmormântaţi mai mulţi vieţuitori ierarhi, ieromonahi şi monahi, cât şi vestitul caligraf şi miniaturist Gavriil Uric (1449).

Oaspeţi de la „Noul Neamţ“

Biserica a fost sfinţită la 14 noiembrie 1497, după ce, în urmă cu mai multe săptămâni, oastea moldovenilor învinsese la Codrii Cozminului oastea polonezilor conduşi de regele Albert. Sărbătoarea comemorării evenimentului petrecut acum 510 ani va fi împodobită cu slujba de pomenire a Sfântului Paisie Velicicovski, prăznuit astăzi, ocrotitorul spiritual al mănăstirii. „La hram vor participa oaspeţi din Basarabia, de la Mănăstirea «Noul Neamţ», care este înfrăţită cu «Vechiul Neamţ» românesc“, ne-a declarat arhimandritul Benedict Sauciuc, stareţul Mănăstirii Neamţ.

Mai multe lăcaşuri de cult

Complexul mănăstiresc mai cuprinde şi alte biserici: Biserica „Sfântul Gheorghe“ care adăposteşte icoana cu trei mâini“ (Trihirusa), biserica de la bolniţă, situată în mijlocul laturii de vest, construită în formă de navă, şi biserica cimitirului cu hramul „Sfântul Ioan Evanghelistul“.

În partea stângă a aghiazmatarului se află clădirea mitropolitană, care, din anul 1997, are şi un paraclis cu hramul „Sf. Paisie de la Neamţ“.

Mănăstirea Neamţ desfăşoară activităţi social-filantropice, atât cu ajutorul bolniţei, unde sunt îngrijite 6 persoane defavorizate, cât şi prin Centrul Social-Cultural pentru Bătrâni şi Pelerini „Sf. Paisie“, care are o capacitate de 100 de locuri, fiind dotat cu sală de mese de 120 locuri şi sală de conferinţe de 200 de locuri. În jurul mănăstirii se află schiturile: Pocrov, Icoana Veche, Icoana Nouă, Branişte, Cărbuna, Băiceni şi Vovidenia.

▲ Centru de cultură românească

Mănăstirea Neamţ are cea mai mare bibliotecă mănăstirească, în care se găsesc 18.000 de volume, cu manuscrise de o mare valoare, din secolele XIV-XIX. Totodată, această mănăstire a fost unul dintre aşezămintele cu o contribuţie deosebită la dezvoltarea culturii şi artei româneşti medievale, aici funcţionând şcoala de caligrafi şi miniaturişti, întemeiată de Gavriil Uric. Mai târziu, călugării din Mănăstirea Neamţ au scris Cronica Moldovei în timpul domnitorului Alexandru Lapuşneanul. Opera de la Mănăstirea Neamţ culminează cu cea a Sfântului Paisie, întemeietorul monahismului. Se păstrează în biblioteca mănăstirii manuscrise din vremea sa, cel mai important fiind „Filocalia“.

Printre obiectele de patrimoniu ale mănăstirii, se numără icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, donată lui Alexandru cel Bun de un membru al familiei Paleologu, catapeteasma care a aparţinut paraclisului din Cetatea Neamţ, câteva icoane din veacurile XVII-XVIII, alte câteva icoane executate de Nicolae Grigorescu, un vas pentru aghiazmă din 1775, un „Panaghiar“ din 1750, o nebederniţă din anul 1665, un epitrahil din veacul al XVIII-lea, un omofor care a aparţinut episcopului Pahomie al Romanului (1706-1714), o presa tipografică din veacul al XVIII-lea, două prese tipografice din metal din veacul al XIX-lea şi numeroase xilogravuri.