Credinţă şi datini străbune la Broşteni

Ţara Secaşelor ocupă o bună parte a judeţului Sibiu şi se deosebeşte de alte zone prin tradiţii, obiceiuri şi specificul comunităţilor săteşti. O localitate reprezentativă pentru această zonă etnografică este şi Broşteni, un vechi sat românesc în care dăinuie şi astăzi mărturii despre trecutul acestei localităţi importante din vechiul comitat de Alba. Cele două biserici din Broşteni sunt dovada continuităţii şi a credinţei de care au dat dovadă locuitorii Broşteniului de-a lungul istoriei.

Situat la marginea judeţului Sibiu, foarte aproape de graniţa cu judeţul Alba, localitatea Broşteni este o veche vatră sătească, în care credinţa oamenilor încă se împleteşte cu vechile datini, cu bunătatea şi ospitalitatea specifică ţăranilor români de odinioară.

Viaţa comunităţii din Broşteni gravitează în jurul ocupaţiilor agricole şi de creştere a animalelor, dar, mai presus de toate, viaţa duhovnicească şi liturgică a parohiei sunt inima activităţilor de aici, fără de care existenţa oamenilor nu ar mai avea nici un sens. Pentru mulţi dintre noi, la prima vedere, localitatea ar părea izolată, mică şi neînsemnată, însă câteva zile petrecute în sânul comunităţii ne schimbă cu totul percepţia asupra acestui sat din centrul ţării.

Am avut ocazia de a face cunoştinţă cu oamenii de aici la o mare sărbătoare, la o zi în care fiii satului plecaţi prin alte părţi ale ţării sau peste hotare şi-au adus aminte de vatra natală şi au venit să se bucure alături de cei rămaşi în sat de sfinţirea bisericii mari din sat. Am văzut la acel moment dragostea lor faţă de trecut, faţă de tot ce e românesc: veşmântul popular, obiceiurile de la sărbători, dragostea faţă de cele sfinte şi bucuria de a primi oaspeţi de seamă în comunitatea lor. Până şi bucatele româneşti, tradiionale, gătite cu multă trudă de doamnele din sat, ne-au arătat că la Broşteni se trăieşte româneşte. Feciorii călare, cu portul românesc şi cu podoabele pe cai, ne-au dus parcă cu gândul la celebrele scrieri despre satul românesc.

Am văzut la Broşteni acea legătură sfântă cu cei trecuţi dincolo, cu părinţii, bunicii şi toţi înaintaşii care au trăit pe aceste locuri şi au făcut din Broşteni o localitate de renume cu secole în urmă. Am aflat că la Broşteni a existat din timpuri străvechi o comunitate puternică de români, iar satul este menţionat pe harta iosefină din 1769-1773. Comunitatea ortodoxă a fost mai tot timpul reprezentativă pentru sat, lucru demonstrat de măreţia bisericii de aici şi de credinţa de care dau dovadă locuitorii Broşteniului.

Situată la doar 14 kilometri de Blaj, localitatea este menţionată pentru prima dată în istorie la 1296, pomenindu-se atunci „silva Kereknuk“, iar mai târziu, la 1298 şi 1302, sub forma de „silva Kerechnuk“ sau „Kerecnuk“, ne arată Ioan Ovidiu Abrudan în lucrarea „Vechile biserici de lemn din ţinutul Sibiului“.

În 1733, apare pentru prima dată şi numele de Broşteni, sub forma latinizată, atunci când documentele menţionează existenţa aici a unui protopopiat. De altfel, Broşteniul este menţionat între satele româneşti aparţinătoare de Comitatul Albei la 1364 şi mai târziu de Comitatul Albei Inferioare. Înţelegem că satul era la acea vreme reprezentativ pentru comitatul respectiv, cu o puternică influenţă în zonă.

Vrednicii români din Broşteni şi-au adus contribuţia lor de-a lungul timpului la evenimentele naţionale, cum ar fi Revoluţia din 1848-1849, când au luptat în Legiunea lui Axente Sever, conduşi atunci de centurionul Ioan Neagoe, aşa cum aflăm de pe site-ul parohiei. De asemenea, delegaţi din Broşteni s-au alăturat românilor adunaţi la 1 decembrie 1918 pentru a hotărî unirea Transilvaniei cu România, iar în cele două războaie mondiale numeroşi ostaşi din sat au căzut pe front. Aceasta arată patriotismul de care au dat dovadă în momentele cheie din trecutul poporului nostru.

Vechea biserică de lemn

Existenţa românilor ortodocşi în acest sat este atestată şi de urmele vechilor biserici de lemn existente aici din vechime. Mărturie, în acest sens, stă şi o inscripţie de pe clopotul din cimitir, unde apare anul 1628, semn că un lăcaş de cult a existat aici poate şi mai înainte. Unul dintre aceste lăcaşuri de cult din bârne se mai păstrează şi astăzi, iar o altă biserică de lemn a fost demolată la 1971 pentru a face loc actualei biserici mari, de zid.

Biserica de lemn păstrată în cimitirul din Broşteni are hramul „Buna Vestire“ şi nu se poate data exact. Un document de la 1900 menţionează anul 1743 ca dată a construirii şi pomeneşte şi numele ctitorilor: „Stroia, Man, Ioan, Man, Vasile, Sora, Maria, Maria, Ana cari toţi sunt zugrăviţi desupra intrării în biserică, şi cari toţi sunt membri de ai familiei Negoescilor“. 

Portretele votive ale ctitorilor erau vizibile odinioară deasupra uşii de intrare, unde se vedea şi anul 1734, sau mai degrabă 1731, ca dată a realizării edificiului.

Biserica a fost construită din bârne de brad, cu o tehnică specifică acestei părţi de ţară. Biserica este în formă de navă, cu cele trei încăperi specifice lăcaşurilor de cult: pronaos, naos şi altar. Actualmente, accesul se face pe latura sudică a bisericii, prin pronaos. A mai existat şi o altă intrare în biserică, dispusă axial şi despre care se crede că ar fi fost cea originală. În timp, ea a fost acoperită cu scânduri. Autorul menţionat mai sus precizează faptul că talpa de stejar a edificiului a fost aşezată direct pe sol, ceea ce ne duce cu gândul la o vechime şi mai mare a lăcaşului de cult. De asemenea, icoana împărătească a Mântuitorului Iisus Hristos, datată la 1725 şi realizată de zugravul Popa Ioan din Răşinari, este un alt argument pentru datarea bisericii înainte de 1741-1743. De altfel, din vechile icoane care împodobeau catapeteasma lăcaşului de cult s-au mai păstrat doar două, alături de uşile împărăteşti. Din păcate, în secolul trecut, lăcaşul de cult a fost tencuit la interior şi pictura veche a fost acoperită. Pe alocuri, acolo unde varul a căzut se mai pot distinge părţi din vechea pictură. Lângă vechiul lăcaş de cult, se mai păstrează şi astăzi o veche clopotniţă, unde există clopotul amintit mai sus, cu acea inscripţie în care apare şi anul 1628.

Biserica mare

Dacă vechea biserică de lemn din cimitir este poarta spre trecutul vechiului sat Broşteni, noua biserică din localitate, renovată recent este mândria comunităţii actuale. De dimensiuni mai mari, cu un generos spaţiu de rugăciune şi slujire, biserica de piatră din Broşteni, închinată Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, reprezintă un simbol al acestui ţinut. Lăcaşul de cult a fost zidit în perioada 1969-1973, prin strădaniile credincioşilor păstoriţi la acea vreme de preotul Ioan Turcu-Cenade. Din 1971, lucrările au fost preluate de preotul Vasile Bichiş, iar în 1976 a fost sfinţită, prin punere de moaşte în Sfânta Masă.

Lăcaşul de cult a fost renovat în totalitate şi pictat în ultimii doi ani, sub conducerea parohului Emilian Cameliu Artene-Piloiu şi cu sprijinul Primăriei Comunei Păuca, a Consiliului Judeţean Sibiu şi a enoriaşilor. Pe lângă pictură, în interior a mai fost schimbată pardoseala şi s-au mai realizat şi alte lucrări de înfrumuseţare. Pictura a fost realizată de Dorel Beşleagă din Sibiu.

„Până în 2011, această biserică a rămas neschimbată. În acel an, Consiliul parohial şi credincioşii au considerat că trebuie să dea o nouă înfăţişare bisericii din satul nostru. La iniţiativa lor, am început să colectăm bani pentru săvârşirea lucrărilor de renovare şi de modernizare a bisericii, a anexelor şi a cimitirelor din Broşteni. Am reuşit să finalizăm aceste lucrări în acest an şi putem spune că au fost realizate doar cu dragostea şi eforturile credincioşilor. Alături de noi, în acest drum ne-au fost şi oameni de bună-credinţă, cum ar fi autorităţile locale, prin primarul comunei Păuca“, a spus preotul Emilian Cameliu Artene-Piloiu.

Pictarea bisericii a început tot în 2011 şi a fost finalizată un an mai târziu. Scenele pictate au schimbat total spaţiul liturgic din biserica parohială şi au făcut din acest lăcaş de cult o adevărată mireasă a lui Hristos.

Tradiţiile duse mai departe de copii

Parte a Ţării Secaşelor, Broşteniul păstrează până astăzi specificul românesc al acestor părţi de Ardeal, cu anumite interferenţe săseşti. Specific Ţării Secaşelor este portul popular puţin diferit, în care brăcia, sau căciulile înalte se disting faţă de alte costume populare româneşti din Transilvania. În anumite părţi ale Ţării Secaşelor, se mai păstrează obiceiuri precum Scâlchitul sau Mătăhălile.

Astfel de obiceiuri încă mai există la Broşteni. Copiii şi tinerii din Broşteni mai păstrează încă şi anumite obiceiuri de colindat sau scenete de Crăciun. Anul trecut, s-a înfiinţat şi un cor parohial de copii, prin care cei mici sunt instruiţi în arta cântării corale. De atunci şi până în prezent, corul de copii de la Broşteni a susţinut mai multe concerte în biserica parohială şi nu doar aici. Copiii i-au încântat şi pe credincioşii din Păuca la un concert susţinut de ei, dar şi pe sibieni, printr-un concert la Biblioteca ASTRA din cetatea transilvană. Dorinţa celor mici, coordonaţi de preotul Emilian Artene-Piloiu, este ca prin glasurile lor, cântecele religioase şi cele tradiţionale să nu fie date uitării, iar satul lor să fie mai bine cunoscut prin intermediul lor.