În cadrul manifestărilor solemne dedicate eroilor Revoluției Române din decembrie 1989, luni, 23 decembrie, la monumentul eroilor jandarmi de la Aeroportul Internațional „Henri Coandă” din Otopeni a fost
23 Dec, 2024
Despre Taina Sfintei Cununii în Biserica Ortodoxă
Paharul cu vin (şi nu paharele), pe care preotul îl binecuvântează şi din care apoi gustă mirii, e numit în cărţile de slujbă "paharul de obşte" sau "paharul mântuirii". El simbolizează atât bucuria şi veselia nunţii, cât şi soarta comună a viitorilor soţi, pe care o vor împărtăşi împreună, având parte de aceleaşi necazuri şi de aceleaşi bucurii. Acelaşi lucru vrea să arate şi bucata de pâine, sau prescură, sau pişcotul din care gustă mirii. Atât paharul, cât şi pâinea ne aduc însă aminte şi de împărtăşirea mirilor, care avea odinioară loc în acest moment al slujbei, deoarece cununia se oficia, de regulă, îndată după săvârşirea Sfintei Liturghii, când mirii se împărtăşeau. De aceea se şi cântă acum "Paharul mântuirii veţi lua şi numele Domnului veţi chema" (de trei ori), cântare întrebuinţată întocmai şi ca priceasnă în timpul împărtăşirii credincioşilor la Sfânta Liturghie.
Înconjurarea mesei, pe care se află Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce de către slujitorii bisericeşti, miri şi naşi, în chip de horă, de trei ori, exprimă mai întâi bucuria firească şi sentimentul de jubilare prilejuite de nuntă, sentimente care s-au exprimat întotdeauna prin cântare şi dans. Ceremonia aceasta este asemănătoare cu cea de la Botez şi de la Hirotonie. Şi, deoarece nunta se face în vederea naşterii de prunci în frica Domnului, Biserica ne duce cu gândul mai întâi la naşterea minunată a Dumnezeiescului Prunc din Sfânta Fecioară, naştere pe care a prezis-o Isaia Proorocul, de aceea şi cântăm: "Isaia dănţuieşte". Celelalte două tropare ce se cântă în continuare vor să arate că mirii trebuie să se facă părtaşi lui Hristos şi Sfinţilor Lui, prin viaţa lor curată pe care o vor duce în căsnicie. Atenţie, însă: cele trei înconjurări sunt o triplă reluare a simbolului cercului. Prin această ocolire triplă se creează un spaţiu sacru în jurul cuplului familial, consacrat prin iubire şi prin binecuvântarea lui Dumnezeu. Dacă timpul sacru, liturgic, este un răspuns la nostalgia veşniciei, spaţiul sacru este un răspuns la dorul după Paradisul pierdut şi anticipează Împărăţia. Drumul vieţii conjugale nu mai este un simplu itinerar, ci el este plasat pe axa veşniciei, în aşa fel încât drumul comun al celor doi seamănă cu axul nemişcat al unei roţi care se învârteşte. (Diac. Ioniţă Apostolache)
.jpg)
