De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Duminica a 24‑a după Rusalii pe Colina Patriarhiei
Credincioșii veniți duminică, 29 octombrie, pe Colina Patriarhiei au participat la Sfânta Liturghie săvârșită de Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, la Altarul de vară din vecinătatea Catedralei Patriarhale, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Și în această zi pelerinii s-au așezat cu răbdare la rând să se închine la sfintele moaște, continuându-se momentele de rugăciune și comuniune închinate Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor.
În cuvântul de învățătură rostit, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, a tâlcuit pasajul evanghelic rânduit, de la Luca 8, 41-56, explicând că cele două minuni, vindecarea femeii care de doisprezece ani suferea de hemoragie și învierea fiicei lui Iair, arată că „Iisus Hristos este Domn atât peste viață, cât și peste moarte. Rugăciunii, credinței puternice și smereniei autentice, întâlnite în Evanghelia de azi, le răspunde Hristos prin vindecarea de boală și învierea din morți”.
Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a evidențiat că femeia bolnavă a învins teama și suferința prin credință: „Puterea de vindecare a lui Iisus nu este ceva magic. Ea nu se transmite doar pentru că este atins, ci pentru că El o dă cui vrea. Hristos a voit să vindece femeia, dar a voit și să o reintegreze în comunitate. De aceea descoperă celorlalți minunea săvârșită: Şi, întorcându-Se către mulţime, a spus: «Cine s-a atins de hainele Mele?» Dar ucenicii I-au răspuns: «Vezi mulțimile îmbulzindu-Te şi tu spui cine M-a atins?» Femeia însă, cuprinsă de frică şi tremurând, știind ce i se întâmplase, a venit şi a căzut în faţa Lui, şi de față cu tot poporul I-a mărturisit adevărul. Atunci El i-a spus: «Fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace şi fii sănătoasă de boala ta!» (Marcu 5, 30-34). Vedem că accentul este pus pe credința femeii și nu pe puterea vindecătoare a lui Hristos. O numeşte «fiică» pentru că și-a învins teama cu credința puternică”.
De asemenea, ierarhul a explicat că Evanghelia rânduită ne îndeamnă la răbdare smerită și că rugăciunea trebuie susținută de o credință puternică. „Evanghelia de azi este o lecție. În timp ce Iisus mergea cu Iair spre casa acestuia, are loc o altă vindecare, a femeii bolnave, iar apoi vine vestea că fetița lui Iair a murit. Pare sfârșitul, în schimb Hristos îi spune lui Iair: «Nu te teme. Crede numai!» (Luca 8, 50). Îl îndeamnă astfel, deoarece credința este cea care susține rugăciunea. Și de fapt, Iisus o va trezi pe acea fetiță din somnul morții. Însă pentru un anumit timp, Iair a trebuit să meargă în întuneric, numai cu flacăra mică a credinței lui. De aceea, a avea sau a dobândi acest dar de la Dumnezeu, darul de a avea credinţă, este esențial în momente-cheie ale vieţii noastre. Hristos Însuşi ne spune în Evanghelii că darul credinței mută munții. În fața credinței oamenilor săraci, a oamenilor bolnavi, necăjiți, Mântuitorul Hristos este mereu milostiv, simte o duioșie specială în fața credinței acestor oameni, îi ascultă, îi vindecă”, a reliefat Preasfinția Sa.