În Duminica a 26-a după Rusalii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală. Preafericirea Sa a afirmat că Evanghelia duminicală care înfățișează Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina (Luca 12, 16-21) conține „drama bogatului nerecunoscător și nemilostiv: hambare pline, dar suflet gol”.
Duminica a 26-a după Rusalii la Catedrala Patriarhală
În mijlocul credincioșilor adunați în rugăciune la Catedrala Patriarhală din București, în întâia duminică a Postului Nașterii Domnului, a poposit Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar patriarhal. Ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai lăcașului de închinare.
În cuvântul de învățătură rostit la momentul rânduit, Preasfinția Sa a explicat înțelesurile duhovnicești ale pasajului evanghelic duminical ce înfățișează Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina (Luca 12, 16-21): „Cineva ar putea spune că cei de la amvon sunt împotriva bogăției atunci când, pe marginea Evangheliilor pe care le prezintă Biserica în câteva duminici de peste an, sunt nevoiți să amintească despre acest subiect. Departe de a fi un lucru rău în sine, bogăția poate înălța, la fel cum poate coborî până la iad. Depinde de înțelepciunea celor care o posedă. Depinde de chivernisirea și de atitudinea lor”.
Plecând de la sfârșitul subit al planurilor deșarte ale bogatului din Evanghelie, ierarhul a vorbit despre necesitatea de a ne îndrepta atenția către lucrurile care merg cu noi odată cu trecerea în veșnicie: „Evanghelia de astăzi ne spune că, într-o zi, călătoria noastră de aici se va încheia. Am început această călătorie neștiind și neaducând nimic cu noi în lume, iar ea se va sfârși într-o zi când, la fel, nu vom lua cu noi nimic. Chiar dacă avem proprietăți multe, proiecte foarte mari sau lucruri care ne oferă avantaje, toate vor rămâne aici. Va merge cu noi ceea ce am făcut și ceea ce am împlinit bun în viață. De aceea, Ecclesiastul ne spune: «Totul este deșertăciune și goană după vânt» (1, 14). Sfântul Ioan Damaschin, inspirându-se din cuvintele Evangheliei și ale profeților, ne-a spus: „Deșertăciuni sunt toate cele omenești câte nu rămân după moarte. Nu merge cu noi bogăția, nu ne însoțește mărirea, căci venind moartea, toate acestea pier”. De aceea, Evanghelia de astăzi ne propune câteva teme deosebit de importante. Cea dintâi este aceea a proiectelor inspirate sau înțelepte pentru că, în comparație cu cei nebuni, mai există și oameni înțelepți. Sunt oameni care, în viața lor, caută lucrurile esențiale, oameni care au privit spre aproapele lor la fel de mult sau chiar mai mult decât spre ei înșiși. Sunt oameni care au făcut mult bine: au zidit biserici, mănăstiri și chiar catedrale. Sunt oameni care îi ajută pe cei bolnavi, care sprijină lucrarea filantropică a Bisericii și a multor organizații caritabile. Sunt oameni care privesc spre cei din jur și care îi primesc la masa lor pe mulți dintre călători și străini. De aceea, toată această lucrare se îndreaptă nu către oameni, ci către Dumnezeu. Tot ceea ce facem, facem în perspectiva împlinirii cuvintelor Mântuitorului: «Întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut» (Matei 25, 40)”.
În cadrul Sfintei Liturghii, arhidiaconul Constantin Hurjui a dat citire Pastoralei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la prima duminică a Postului Nașterii Domnului din anul 2024, adresată clerului și credincioșilor creștini din Patriarhia Română.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de membrii Coralei „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.