Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur au fost prăznuiţi la Sibiu prin Sfânta Liturghie săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mi
Duminica a 33‑a după Rusalii la Catedrala Mitropolitană din Sibiu
Prima duminică din perioada Triodului a adunat mulţimi de credincioşi la Sfânta Liturghie săvârşită în Catedrala Mitropolitană „Sfânta Treime” din Sibiu de Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului. Cuvântul de învăţătură al ierarhului a evidenţiat chemarea la pocăinţă şi smerenie a Pildei vameşului şi a fariseului.
În soborul slujitor s‑au aflat cadre didactice de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu și slujitori ai Catedralei Mitropolitane. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul „Timotei Popovici” al Catedralei Mitropolitane, dirijat de pr. lect. univ. dr. Alexandru Streza, informează Mitropolia Ardealului.
În cuvântul de învăţătură, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Laurenţiu a tâlcuit Evanghelia din Duminica a 33‑a după Pogorârea Duhului Sfânt, în care se prezintă Pilda vameșului și a fariseului.
„Vameşul a venit pentru a se ruga în templu cu altă dispoziţie şi cu altă încărcătură sufletească, cu o povară foarte greu de purtat, dar avea ceva în plus, ceea ce a lipsit fariseului, şi anume smerenia. N‑a îndrăznit să se apropie de cele sfinte din templu, ci la intrare stând, fără să privească măcar spre cer, cu ochii în pământ, îşi bătea pieptul cu pumnul în semn de căinţă, rostind doar această rugăciune scurtă şi smerită: «Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!» Iată două exemple, diametral opuse, de a se ruga: prima rugăciune, cea a fariseului, s‑a dovedit neprimită şi neplăcută lui Dumnezeu pentru că era făcută de un om care s‑a îndreptăţit pe sine, peste toţi ceilalţi, considerându‑se singurul vrednic să se apropie de Dumnezeu şi să primească răsplată pentru împlinirea poruncilor. I‑a lipsit însă acestuia tocmai împlinirea acelei porunci, a smereniei, care trebuia să îi descopere lui adevărata stare duhovnicească în care el se afla. Lipsindu‑i smerenia, sau mai bine zis mândrindu‑se, el a desconsiderat toată creaţia lui Dumnezeu şi nemărginita Lui iubire de oameni, pierzând, astfel, toată osteneala vieţii sale. (…) A doua rugăciune, cea a vameşului, a devenit bine primită şi bine plăcută lui Dumnezeu pentru profunzimea smereniei care a încununat‑o, tocmai prin recunoaşterea nevredniciei personale. Sfânta Evanghelie de astăzi nu ni‑l oferă ca exemplu pe vameş datorită păcatelor lui. Conştiinţa păcătoşeniei sale, smerenia sa în faţa lui Dumnezeu şi rugăciunea sa stăruitoare pentru obţinerea milei lui Dumnezeu dovedite de vameş sunt exemplare, lăudate şi oferite ca exemplu în această pildă. (…) Pentru câştigarea mântuirii noastre, împlinirea poruncilor este necesară, însă nu în modul formal în care a reuşit fariseul, considerându‑le doar fapte proprii cu care te poţi lăuda, ci prin recunoaşterea lucrării lui Dumnezeu în viaţa proprie şi a comunităţii în care trăim. (…) Dacă toate le facem cu smerenie și cu dorința aceasta de a fi ajutați de Dumnezeu, de a fi cuprinși de Mântuitorul Iisus Hristos în grija Sa nemărginită față de noi, atunci, cu adevărat, va fi o călătorie prin care, la fiecare popas, luăm ceva. Deci, astăzi ne îndeamnă pilda aceasta să ne rugăm cu smerenie, să cerem de la Dumnezeu ajutor și să nu ne credem vrednici sau să ne lăudăm cu ceea ce facem noi”, a subliniat ierarhul.
Credincioşii prezenţi au primit binecuvântare şi au înălţat rugăciuni pentru ajutor duhovnicesc în parcurgerea acestei perioade de pregătire pentru marele praznic al Învierii Domnului.



.jpg)
