Duminica după Nașterea Domnului pe Colina Bucuriei

În ultima zi a anului civil, în Biserica Ortodoxă a fost prăznuită Duminica după Nașterea Domnului. Cântările liturgice specifice acestei zile au făcut referire la pomenirea Sfântului Iosif, Logodnicul Fecioarei Maria, a Sfântului Proroc David și a Sfântului Apostol Iacob, ruda Domnului. Bucuria duhovnicească a credincioșilor care s‑au rugat duminică la Catedrala Patriarhală din București a fost sporită de prezența, în mijlocul lor, a Preasfințitului Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, care a săvârșit Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

După citirea pasajului evanghelic rânduit (Matei 2, 13‑23), Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a vorbit, mai întâi, despre dubla semnificație a acestei zile de bucurie duhovnicească: „Marile sărbători nu au doar o singură zi de prăznuire, așa cum este și cazul sărbătorii Nașterii Mântuitorului. Ea este anunțată de un post de 40 de zile, iar ultimele 5 zile ale postului sunt numite zile de înainteprăznuire, când toate lecturile și cântările de la Vecernie și Utrenie ne introduc în atmosfera sărbătorii, iar ziua de Crăciun este doar una din cele câteva pe care Biserica le‑a rânduit pentru bucuria acestui mare praznic. Astăzi, se încheie praznicul Nașterii Mântuitorului, iar termenul folosit de către teologi și slujitorii Bisericii este cel de odovanie, încheierea acestei sărbători luminate. Evanghelia pe care am ascultat‑o în această duminică ne aduce aminte de cele întâmplate la puțin timp după Nașterea Pruncului Mântuitor”.

„Venind în lume, Mântuitorul Iisus Hristos a împlinit cuvintele care s‑au spus despre El de către profeții Vechiului Legământ. El S‑a născut la plinirea vremii, după cum Dumnezeu a făgăduit protopărinților noștri, după ce cel rău a îndemnat‑o pe femeie să guste din rodul pomului oprit. Chiar dacă au fost izgoniți din Rai, protopărinții noștri au primit făgăduința că va veni un Răscumpărător care îl va împăca pe om cu Dumnezeu, iar acest lucru s‑a întâmplat la plinirea vremii. O altă împlinire a cuvintelor Vechiului Legământ este cea legată de chemarea Fiului lui Dumnezeu din Egipt (Matei 2, 15), precum și venirea și așezarea lui în Galileea neamurilor, în orașul Nazaret, tot pentru împlinirea cuvintelor care spun că Fiul lui Dumnezeu «Nazarinean Se va chema» (2, 23)”, a afirmat ierarhul.

În continuare, plecând de la pasajul evanghelic duminical care vorbește despre uciderea pruncilor din Betleem și despre fuga în Egipt, Preasfinția Sa a evidențiat legătura existentă între acest episod și descrierea astrală a evenimentului Nașterii Domnului care a venit în lume pentru a pune capăt lucrării și răutății diavolului: „Legat de Nașterea Mântuitorului, în Cartea Apocalipsei, în capitolul al 12‑lea, Evanghelistul Ioan ne vorbește despre arătarea unui semn, anume o femeie înveșmântată cu soarele, care era însărcinată și se muncea să nască. Și alt semn s‑a arătat în cer: un balaur mare, roșu, având șapte capete și zece coarne, și pe capetele lui șapte cununi împărătești. Ni se spune că ea a născut un copil de parte bărbătească, ce avea să păstorească toate neamurile cu toiag de fier, copil ce a fost răpit la Dumnezeu și la tronul Lui. «Şi am auzit glas mare, în cer, zicând: Acum s‑a făcut mântuirea şi puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Său, căci aruncat a fost pârâşul fraţilor noştri, cel ce îi pâra pe ei înaintea Dumnezeului nostru, ziua şi noaptea» (Apocalipsa 12, 10). Aceste cuvinte vorbesc despre dușmănia purtată împotriva Pruncului născut din Fecioara îmbrăcată în lumină, cum ne‑o descrie Cartea Apocalipsei. Puterea celui rău, a pârâșului fraților noștri, a fost atunci biruită, odată cu nașterea Lui și cu lucrarea Lui mântuitoare, care avea să se încheie cu moartea pe Cruce, prin toată această extraordinară atitudine de smerenie și micșorare de Sine. Potrivnicul era acest balaur, care nu este altceva decât puterea întunericului pe care Mântuitorul avea să o nimicească. Acest balaur înfricoșător a fost împotriva Fecioarei și tot el a lucrat printr‑un rege crud și fricos, care a urzit planuri împotriva rânduielii lui Dumnezeu. Regele acesta ne este cunoscut din istorisirea Evangheliilor acestor zile. Este vorba despre regele Irod”.

În ultima parte a cuvântului său de învățătură, ierarhul a pus înainte modelele luminoase de viețuire ale celor trei sfinți cinstiți în mod special în această zi, zugrăvind totodată și tabloul vieții pline de păcat și ură a regelui care, în urmă cu 2000 de ani, a încercat să se împotrivească planului dumnezeiesc de mântuire a tuturor oamenilor.

Membrii Coralei „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române au oferit răspunsurile la Sfânta Liturghie.