Duminica Izgonirii lui Adam din Rai la Catedrala Patriarhală

În Duminica a patra a perioadei Triodului, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a săvârșit Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhală, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai lăcașului de cult.

În cuvântul de învățătură rostit, ierarhul a explicat că parcursul primului om, care a cunoscut alungarea de la fața lui Dumnezeu și nevoia reîntoarcerii, este un tipar întruchipat atât în viața și istoria poporului Israel, cât și în viața fiecăruia dintre noi, în calitate de oameni muritori și înclinați spre păcat: „Dacă am ascultat cu atenție cântările de aseară, de la Vecernie, și pe cele de astăzi, de la Utrenie, am auzit plânsul sau strigătul lui Adam la izgonirea sa din Rai. De câte bunătăți s‑a lipsit și cum s‑a lipit de stricăciune, el, care se afla în mijlocul Grădinii Raiului și care, în urma neascultării și nepostirii, a fost izgonit departe de Dumnezeu! (...) Adam a fost îndepărtat din Rai pentru faptul că nu a făcut ascultare față de Dumnezeu Care i‑a oferit totul. După cum ne spun scrierile Părinților Bisericii, el era regele creației. Omul a fost făcut în ziua a șasea, după ce Dumnezeu a zidit întreaga lume, și l‑a pus pe om deasupra tuturor celor create, dar el nu s‑a mulțumit cu această stare. Așa a început exilul primilor oameni. Astăzi, am ascultat la slujba Utreniei stihuri din Psalmul 136 care ne vorbește despre plângerea evreilor la râul Babilonului într‑un alt exil pe care l‑au cunoscut acești urmași ai lui Adam, tot din pricina neascultării față de Dumnezeu. Ajunși, de multe ori, în locuri străine de țara lor, aceștia s‑au așezat la râul Babilonului ca să‑i cânte cântare Domnului, dar ei se întreabă: «Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin?» (Ps. 136, 4). Tot așa ne‑am înjugat noi cu moartea, pentru că istoria lui Adam este și istoria fiecăruia dintre noi. Noi am moștenit păcatul lui Adam asemenea unei boli ereditare, și acest păcat a ajuns la toți oamenii. De aceea, avem nevoie de botez pentru a ne curăți de păcatul protopărinților noștri. Am urmat și noi același drum al păcatului, izgoniți din Rai și căutând mereu dincolo de limitele umanului, drumul reîntoarcerii, al regăsirii, care ne duce către Dumnezeu. Dacă am citit din paginile frumoase ale literaturii sau dacă am urmărit filme de bunăcuviință care ni‑i înfățișează pe cei rătăciți în munți, care zile la rând nu au regăsit drumul către casă, vom înțelege cât de grea este o astfel de întoarcere, o astfel de dorință de a ajunge pe drumul care ne duce către casa Părintelui ceresc”.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.