În nașterea după trup a Fiului veșnic începe înfierea prin har a oamenilor

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat astăzi, 21 decembrie, la Sfânta Liturghie în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale din Capitală, și a rostit un cuvânt de învățătură la Duminica dinaintea Crăciunului, a Sfinților Părinți după trup ai Domnului. Preafericirea Sa a explicat că Evanghelia de la Matei 1, 1‑25, care relatează Genealogia Mântuitorului, ne arată în esență că „Fiul lui Dumnezeu care S‑a făcut Om este Mântuitorul lumii”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat mai întâi semnificația numărului de strămoși după trup ai Domnului: „În această duminică, Biserica a rânduit să fie citită Evanghelia de la Sfântul Apostol și Evanghelist Matei, capitolul 1, versetele de la 1 până la 25, în care este prezentată Genealogia Mântuitorului sau Cartea neamului lui Iisus Hristos, cum se spune în text. Ea cuprinde o rânduială și o înțelepciune divină, care împreună exprimă așteptarea cu speranță a Domnului Iisus Hristos de‑a lungul generațiilor și pregătirea în credință a oamenilor pentru venirea lui Hristos. Genealogia pe care ne‑o prezintă Evanghelia de astăzi ne arată că istoria mântuirii este etapizată în perioade de pregătire și de așteptare a omenirii prin credință și speranță, sau prin credință și ascultare smerită față de Dumnezeu. Evanghelia ne arată, deci, pregătirea poporului evreu prin prorocii și drepții Vechiului Testament care așteptau într‑un chip duhovnicesc activ pe Mesia Hristos, spunând: «Așteptând, am așteptat pe Domnul». Unii drepți ai Vechiului Testament erau chiar prefigurări sau tipologii ale lui Mesia, ca de pildă Abel, Iosif, Ilie, Iosua Navi, Moise, Aaron arhiereul sau marele preot de la templul din Ierusalim și alții. Fiecare dintre aceste etape sau perioade de pregătire este marcată prin succesiunea a 14 neamuri sau generații. În total, de 3 ori câte 14 fac 42 de generații. Foarte important este faptul că, în secolul al V‑lea, un autor pe care patrologii nu l‑au identificat ca nume, ci doar scrierea lui în comentarii la Evanghelia după Matei și de aceea este numit Anonimus, adică «cel fără nume», a arătat că această împărțire în trei perioade de câte 14 generații are o semnificație profundă. Prima perioadă de 14 generații, de la Avraam până la David, reprezintă perioada când poporul evreu era condus de judecători. A doua perioadă, de la David până la plecarea în exil sau strămutarea în Babilon, cum s‑a tradus la noi în limba română, până la 586 înainte de Hristos, era perioada în care poporul evreu s‑a aflat sub conducerea regilor. Iar a treia perioadă, de la strămutarea în Babilon până la Nașterea lui Hristos, este perioada în care poporul evreu era condus de arhierei sau de mai‑marii preoți. Anonimus spune că toate aceste trei perioade de pregătire, în care poporul e condus mai întâi de judecători, apoi de regi, apoi de arhierei, Îl reprezentau sau Îl preînchipuiau pe Hristos, Care este Judecător, Rege sau Împărat, și Mare Preot sau Arhiereu. Odată cu Nașterea lui Hristos, poporul care crede în El este condus de Hristos, Care este Dreptul Judecător, Împărat sau Rege ceresc, Împăratul veacurilor și Arhiereul Cel veșnic sau Marele Preot veșnic”.

În continuare, Preafericirea Sa a arătat de ce în Genealogia Mântuitorului Iisus Hristos sunt menționate patru femei care nu erau evreice.

„Această Evanghelie a Genealogiei sau Cartea neamului lui Iisus Hristos ne arată unele aspecte surprinzătoare. Printre neamurile sau generațiile numărate de Sfântul Apostol și Evanghelist Matei se află nu doar bărbați, pentru că genealogia este generată pe linie bărbătească, ci și femei, deși la evrei genealogia se socotea pe linie paternă. În mod surprinzător, enumerarea generațiilor pe linie bărbătească, la un moment dat, include și pomenirea a patru femei. Ele ne surprind și prin faptul că nu sunt evreice, ci sunt de neam străin. Astfel, Tamara și Rahab sunt cananeence, Rut este moabiteancă, iar Batşeba, soția lui Urie, este de neam hitit. Prin aceasta, Sfânta Evanghelie ne spune că nu numai poporul evreu este chemat la mântuire, ci și popoarele de altă etnie. De asemenea, prezența femeilor în Genealogia Domnului Iisus Hristos ne arată că nu numai bărbații au valoare în fața lui Dumnezeu și în lucrarea Lui mântuitoare, ci și femeile. Mai mult, Iisus Hristos, Cel Unul Sfânt, cheamă la sfințenie pe toți bărbații și pe toate femeile, fără deosebire. Iar Sfânta Biserică a lui Hristos cinstește deopotrivă pe bărbații sfinți și pe femeile sfinte, așa cum vedem în calendar”, a reliefat Întâistătătorul Bisericii noastre.

De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că nașterea după trup a Mântuitorului Iisus Hristos deschide calea nașterii după duh a oamenilor și a înfierii lor dumnezeiești prin harul Duhului Sfânt.

„În partea ultimă a Evangheliei acestei duminici se arată că nașterea după trup a Domnului Iisus Hristos nu este una obișnuită, adică nu este o naștere rezultată din inițiativă bărbătească, nici din poftă trupească, ci este una care se realizează direct din inițiativa lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Pruncul Iisus născut de Fecioara Maria S‑a zămislit de la Duhul Sfânt, fără ca ea să fi avut vreo legătură trupească, intimă cu Dreptul Iosif. Zămislirea și nașterea Domnului Iisus Hristos s‑au făcut din femeie, dar întrucât Fecioara Mamă nu a cunoscut bărbat, Pruncul Iisus nu are tată după trup. Așadar, Iisus Hristos Se naște ca om din femeie, după cum se nasc toți oamenii, dar zămislirea Sa ca om nu provine dintr‑o iubire trupească între un bărbat și o femeie, ci este lucrarea supranaturală, mai presus de fire, a Duhului Sfânt în natura umană a Fecioarei Maria, din care Se zămislește sau Se întrupează și apoi Se naște Pruncul Iisus, Fiul Cel veșnic al lui Dumnezeu Tatăl. Însă, prin această dublă lucrare divină și umană, cerească și pământească, de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, Dumnezeu Tatăl a voit ca în însăși nașterea după trup a Fiului Său Cel veșnic, Iisus Hristos, să înceapă nașterea după Duh a oamenilor sau înfierea lor dumnezeiască prin harul Sfântului Duh. Cu alte cuvinte, întrucât Iisus Hristos Se întrupează de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, El pregătește Taina Botezului prin care omul se naște din Duhul Sfânt și din apă, pentru ca în însăși viața biologică pământească trecătoare să înceapă o viață spirituală cerească și veșnică”, a reliefat Patriarhul României.