La opt ani de la trecerea la Domnul a vrednicului de pomenire Arhiepiscop Justinian Chira, cel care a păstorit Eparhia Maramureșului și Sătmarului mai bine de un sfert de secol (1990‑2016), miercuri, 30 octombrie,
Hramul parohiei ortodoxe românești din Zürich, Elveția
Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale și Meridionale, s‑a aflat duminică, 9 decembrie, în mijlocul comunității române din Zürich (Elveția), cu prilejul sărbătoririi hramului acestei parohii, Sfântul Ierarh Nicolae, unde a săvârșit Sfânta Liturghie.
În cuvântul de învățătură ținut la finalul slujbei, ierarhul le‑a vorbit credincioșilor despre importanța persoanei umane, plecând de la sărbătoarea zămislirii Maicii Domnului de către Sfânta Ana: „Astăzi sărbătorim un praznic închinat Maicii Domnului, un praznic neobișnuit, pentru că doar pentru câțiva sfinți Biserica a rânduit să se amintească zămislirea lor. Avem în calendar așadar zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul, a Fecioarei Maria, dar mai ales sărbătoarea Bunei Vestiri. Sărbătorind zămislirea, noi, de fapt, mărturisim că omul este om de la zămislirea în pântecele mamei lui, că nu este nici o diferență între prima zi - când s‑a zămislit în pântecele mamei - din clipa formării embrionului și până la sfârșitul vieții lui, că noi suntem o persoană, bineînțeles, în devenire, zămisliți în pântecele mamei noastre și suntem o persoană desăvârșită poate la plecarea din lumea aceasta dacă am ajuns la sfințenie. Persoana în limbajul teologic desemnează omul desăvârșit, omul care a scăpat de limitele individualismului, ale egoismului și egocentrismului. Persoana este omul întors cu fața către celălalt, adică în comuniune cu celălalt, spre deosebire de individ, care este omul închis în sine, care nu comunică și nu este în comuniune cu celălalt. Comuniunea cu celălalt nu poate să treacă decât prin Cel care este comuniunea desăvârșită, și anume Dumnezeu sau Preasfânta Treime, Izvorul tuturor comuniunilor noastre omenești”.
IPS Părinte Mitropolit Iosif le‑a amintit credincioșilor și despre rolul pe care persecuțiile îl au în viețile creștinilor. „Nu întotdeauna răul este rău și binele este bine. Paradoxal, persecuția este un lucru rău, dar în același timp este un lucru bun pentru credință pentru că tânărul Nicolae a fost întărit în credință din cauza persecuțiilor. România noastră, cu persecuțiile din vremea comunismului, este un bun exemplu. Cum au ieșit mulți dintre noi mai întăriți în credință decât cei de astăzi? Nu aveam catehism în școală, nu puteam să mergem în biserică, dacă eram copii profesorii ne urmăreau și ne spuneau special să nu venim duminica la biserică și, mai mult, duminica dimineața făceam tot felul de activități la școală tocmai ca nu cumva să mergem la biserică. În schimb, ce trăim astăzi? Nu mai spunem același lucru, ci ieșim pe străzi cu pancarde pe care scrie «Vrem spitale, nu catedrale», ignorând că Biserica este spital pentru suflete, ca și cum Biserica nu ar fi făcut 70 de spitale și clinici în România, iar România a închis 400 de spitale. Sfântul Nicolae, cel care s‑a întărit în credință într‑o perioadă de persecuții și a devenit episcop, s‑a sărăcit pentru a‑i ajuta pe cei săraci. S‑a smerit pe sine tot timpul ca să se apropie de sufletele oamenilor. Înțelegem așadar că în ordinea duhovnicească a lucrurilor toate se câștigă invers decât în lume”, a spus ierarhul.
Sfânta Liturghie a fost urmată de tradiționala agapă și de serbarea copiilor de Moș Nicolae.