Izvorul Tămăduirii, hramul Mănăstirii Ghighiu

Numeroși credincioși din toate părțile țării au poposit vineri, 17 aprilie, la Mănăstirea Ghighiu din județul Prahova pentru a cinsti hramul așezământului monahal cu prilejul sărbătorii Izvorului Tămăduirii, prăznuită an de an în Săptămâna Luminată. Cu acest prilej, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a săvârșit Sfânta Liturghie înconjurat de un numeros sobor de preoți și diaconi. Credin­cioșii au avut bucuria de a se închina la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Siriaca”.

În ziua hramului Mănăstirii Ghighiu, credincioșii veniți cu multă dragoste s-au așezat cu răbdare la rând pentru a avea bucuria ca, măcar pentru câteva clipe, să înalțe rugăciuni de mulțumire și de cerere către Născătoarea de Dumnezeu, al cărei chip este zugrăvit pe icoana Maicii Domnului „Siriaca”, aflată în patrimoniul obștii monahale.

Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, înconjurat de un sobor de preoți, dintre care îi amintim pe părintele arhimandrit David Petrovici, starețul Mănăstirii Caraiman; părintele protosinghel Iustin Bulimar, starețul Mănăstirii Plumbuita din București; părintele protosinghel Diodor Șchiopu, egumenul Schitului „Sfânta Ana” de la Cota 1.400; părintele protopop Adrian-Cosmin Matei, Protoieria Ploiești Nord; părintele protopop Mihăiță Stroe, Protoieria Ploiești Sud; părintele protosinghel Vartolomeu Burlă, slujitor al Mănăstirii Ghighiu; arhid. Andrei Duță; arhid. Alexandru Copceag, precum și alți clerici. Alături de credincioşi s-au rugat și monahiile așezământului monahal împreună cu maica stareţă, stavrofora Epiharia Lungu. 

În cuvântul de învățătură rostit credincioșilor la momentul rânduit, ierarhul a explicat ce putem învăța din această sărbătoare şi din aceste zile pline de lumină după Învierea Domnului: „În primul rând, trebuie să înțelegem cuvintele Sfântului Ioan Damaschin, pe care le întâlnim în Canonul Învierii, cântat în toate zilele până la Înălțarea Domnului: «Veniți să bem băutură nouă, nu din piatră stearpă, făcută cu minuni, ci din izvorul nestricăciunii, cel izvorât din mormântul lui Hristos, întru care ne mântuim». «Veniți să bem băutură nouă», aceasta este chemarea Bisericii în această zi și în aceste zile. Care este acest izvor? Din ce izvor dorim noi să gustăm? Este izvorul cel pururea curgător al milostivirii Mântuitorului Iisus Hristos, Cel înviat din morți. Acest izvor curge neîncetat. Dacă la Mănăstirea Zoodohos Pigi, numită și «Izvorul minunat», de lângă Constantinopol, s-au consemnat atât de multe minuni de-a lungul istoriei, nu doar odinioară, în vremea împăratului Leon, ci și în zilele noastre, când izvorul aduce încă mângâiere celor care vin de departe, cu atât mai mult acest izvor pururea curgător al Mântuitorului revarsă binecuvântare peste toți. Din acest izvor, primit de la Dumnezeiescul ei Fiu, Maica Domnului împarte, cu dragostea ei nesfârșită, tuturor celor care îi cer ajutorul.”

În continuare, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor a arătat importanța liturgică a sărbătorii Izvorului Tămăduirii şi motivul fixării ei în timpul anului bisericesc: „Vineri este a șasea zi din săptămână. Știm că în ziua a șasea, după cum ne arată cartea Facerea, a fost creat omul. Iată că, de această dată, prin sărbătoarea așezată de Părinții Bisericii în această zi, ni se arată faptul că Dumnezeu restaurează permanent firea umană cea căzută. Este aceasta, după cum ne spun Părinții Bisericii, o re-creare a omului și o permanentă chemare la înnoire, care se realizează și prin binecuvântarea apei sfințite în această zi, printr-o rânduială specială - o singură astfel de rânduială în întreg anul liturgic -, ce ne cheamă la înnoire, la curățire și la restaurare. Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare care se așază îna­intea altor duminici cu regim de praznic. Părinții Bisericii au rânduit ca toate duminicile până la Înălțarea Domnului să aibă acest statut, cu o rânduială specială ce se întinde pe durata unui praznic împărătesc, adică șapte sau opt zile. În această perioadă ni se vorbește despre multe vindecări. Mai întâi, în Duminica a doua după Paşti, despre vindecarea de puțina credință - nu necredință deplină, ci îndoială -, a lui Toma. Apoi, ne întâlnim și cu alte vindecări: vindecarea slăbănogului, care a așteptat 38 de ani în Ierusalim, precum și redarea vederii unui orb, tot din cetatea Ierusalimului. Vedem, așadar, că sărbătoarea Izvorului Tămăduirii deschide această perioadă care ne vorbește despre vindecare, despre restaurarea și curățirea noastră, a tuturor. După cum au arătat Părinții Bisericii, mari teologi, Izvorul Tămăduirii este singura sărbătoare specială închinată Maicii Domnului în întreaga perioadă a Penticostarului, adică în cele 50 de zile de sărbătoare de la Sfintele Paști până la Rusalii”.

În continuarea programului liturgic, Preasfin­țitul Părinte Timotei Prahoveanul a oficiat slujba Sfințirii mici a apei. La final, a transmis binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi a subliniat rodul unei munci neobosite și statornice a obștii monahale de la Mănăstirea Ghighiu.