Clericii din județul Prahova s‑au reunit la Palatul Patriarhiei din București

În Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei din București s‑a desfășurat astăzi, 26 mai 2026, cea de‑a doua sesiune a Conferinței pastoral‑misionare de primăvară a clericilor din Arhiepiscopia Bucureștilor. În cadrul lucrărilor acestei sesiuni, prezidată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la care au participat clericii din județul Prahova, au fost prezentate trei referate cu subiecte inspirate din tematica Anului omagial al pastorației familiei creștine.

Întrunirea clericilor prahoveni a debutat cu săvârșirea Sfintei Liturghii și a slujbei de Te Deum în Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon”‑Nou, Paraclis Patriarhal, din București, de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, împreună cu un sobor de preoți și diaconi. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Ștefanache Popescu” a preoților Protoieriei Vălenii de Munte, județul Prahova.

La cea de‑a doua sesiune a Conferinței pastoral‑misionare de primăvară au participat preoții și diaconii din cele cinci protopopiate ale județului Prahova, împreună cu preoții de caritate, preoții misionari din unitățile de învățământ, preoții militari și clericii slujitori la cimitirele de stat din același județ. După rostirea rugăciunii de început, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit cuvântul introductiv „Familia creștină – Biserica de acasă și prima școală a credinței și a iubirii darnice”.

În continuare, au fost susținute trei referate inspirate din tematica generală a Anului omagial al pastorației familiei creștine - 2026 în Patriarhia Română.

Părintele lect. dr. Silviu Tudose, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, a prezentat referatul „Vocația liturgică a familiei contemporane între provocările sociale și prioritățile spirituale. Coordonate ale dinamismului euharistic parohial”. „Prezentul referat își propune să evidențieze faptul că familia se definește, prin însăși constituirea ei tainică, drept o realitate liturgică de sine stătătoare, a cărei participare la sfintele slujbe reprezintă doar una dintre dimensiunile identității sale sacramentale. Provocările contemporane acționează ca factori de îndepărtare a familiei de centrul său euharistic. Prin urmare, răspunsul pastoral autentic trebuie să aibă un caracter profund mistagogic, integrând și depășind abordările exclusiv moralizatoare sau disciplinare, prin reașezarea familiei în desfășurarea vieții liturgice a parohiei”, a spus părintele profesor.

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat necesitatea unei abordări teologice profunde și unitare asupra familiei în viața Bisericii.

 „Avem nevoie de o aprofundare a gândirii teologice privind relația familiei cu viața Bisericii. Această aprofundare este necesară și posibilă, mai ales prin valorificarea literaturii patristice și mistagogice. Teologia scolastică a rupt foarte mult legătura dintre gândirea biblică și cea mistagogico‑patristică, a simplificat totul pentru o mai bună înțelegere, iar când a simplificat, a sărăcit multiplele sensuri. Evoluția istorică a teologiei creștine arată că, în Evul Mediu, din cauza gândirii scolastice bazate pe gândirea lui Aristotel și din cauza unei abordări juridice excesive a Bisericii ca «societas perfecta», s‑a realizat o fragmentare a gândirii teologice interdisciplinare și s‑a ajuns la o obiectivare a persoanei, reducând relația la o logică de tip cauză–efect. Astfel, în teologia scolastică, apăreau întrebări precum «Quid est sacramentum?», adică ce este sacramentul sau sfânta taină, iar răspunsul era simplu: «Sacramentum instrumentum gratiae est», adică sfânta taină este instrument al grației, ceea ce a condus la o înțelegere instrumentalistă a harului. Părintele Dumitru Stăniloae definește sfintele taine ca fiind «multiplă dăruire a lui Hristos către oameni», iar taina cea mai mare este taina Întrupării, fiindcă prin ea se descoperă taina Sfintei Treimi și toate celelalte sfinte taine ale Împărăției cerurilor. În acest context, istoricul romano‑catolic Yves Congar a spus că, în Evul Mediu, la un moment dat, au fost cinci papi la conducerea Bisericii Romano-Catolice, unul după altul, toți canoniști, specializați în drept canonic. Aceștia au definit Biserica aproape exclusiv din perspectivă juridică, fapt care a dus la pierderea abordării mistagogice. Astfel, s‑a produs o ruptură între teologia scolastică, intelectualistă, și trăirea vieții creștine. În acest context, a apărut și o mistică feminină individualistă, în opoziție cu teologia scolastică. Aceasta s‑a numit divorțul dintre teologie și spiritualitate. S‑a încercat, mai ales după Conciliul Vatican II, o recuperare a acestei dimensiuni integratoare, însă procesul rămâne incomplet. Sfântul Vasile cel Mare ce era? Era biblist, pentru că a realizat comentarii la Sfânta Scriptură și la Psalmi. Era canonist, deoarece a alcătuit reguli monahale și canoane. Era dogmatician, întrucât a scris lucrări despre Duhul Sfânt și alte scrieri teologice. Totodată, era păstor de suflete și slujea frecvent Sfânta Liturghie, apărând dogmele credinței ortodoxe, mai ales învățătura despre Sfânta Treime. Astfel, Sfântul Vasile cel Mare a fost deopotrivă biblist, canonist, dogmatician, bun administrator, filantrop prin opera sa socială numită «Vasiliada»”, a spus Preafericirea Sa.

Al doilea referat, „Pastorația familiilor care au copii cu nevoi speciale (dizabilități). Provocări și perspective pentru lucrarea Bisericii Ortodoxe Române”, a aparținut părintelui prof. dr. Radu Petre Mureșan, cadru didactic la aceeași facultate. „Biserica este chemată să ofere fundamentele teologice care să arate că persoanele cu dizabilități sunt parte a Trupului lui Hristos și, implicit, a unei comunități eclesiale. Mântuitorul Iisus Hristos Însuși, prin parabola celor poftiți la cină, ne arată cum trebuie să fie comunitatea creștină pentru a participa, încă din această lume, la viața lui Dumnezeu. Într‑o carte intitulată sugestiv «Oaspeți neașteptați la masa Domnului. Primirea persoanelor cu dizabilități în Biserică», autorul argumentează că Biserica ar trebui să fie un spațiu al ospitalității, care să‑i accepte necondiționat pe cei cu care Mântuitorul Iisus Hristos S‑a identificat în timpul activității Sale pământești, cu care a empatizat și pe care i‑a vindecat”, a explicat părintele profesor.

Părintele Narcis Stupcanu, doctorand al Facultății de Teologie Ortodoxă din București, a susţinut prezentarea „Autoritate, jertfă și coresponsabilitate în familia creștină”, subliniind importanța echilibrului dintre responsabilitate și dăruire în viața de familie: „Studiul de față își propune să aducă lumina învățăturilor Sfinților Părinți în explicarea statutului, rolului și responsabilităților din familie, pe care bărbatul și femeia trebuie să le manifeste pentru a avea o bună viețuire acordată la firescul scop la care au fost chemați să răspundă: mântuirea unuia prin celălalt. Succesul pentru atingerea acestui deziderat constă în capacitatea lor de a se dărui unul celuilalt. Nimic nu se poate dobândi fără jertfă, iar manifestarea iubirii nu numai verbal, ci și prin faptă, constituie o cale de a dobândi fericirea și de a pregusta din starea de bucurie din Împărăția cerurilor, încă din viața aceasta”.

La final, toți clericii prezenți au primit din partea Întâistătătorului Bisericii noastre volumul intitulat: „Foame și sete după Dumnezeu: înțelesul și folosul postului” și broșura „Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României și al Catedralei Naționale, este confirmarea credinței apostolice a poporului român”, scrise de Patriarhul României și publicate la Editura BASILICA.