Hramul istoric al Catedralei Patriarhale

Ziua de 21 mai a acestui an marchează o dublă sărbătoare pentru Biserica Ortodoxă: praznicul Înălțării Domnului și cinstirea Sfinților Mari Împărați și întocmai cu Apostolii Constantin și mama sa, Elena. Cu prilejul hramului istoric, la Catedrala Patriarhală din București, credincioși și pelerini din ­întreaga țară au participat la Sfânta Liturghie săvârșită la Altarul de vară de pe Colina Bucuriei de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ­înconjurat de un sobor de arhierei, preoți și diaconi. La final, Întâistătătorul Bisericii noastre i-a binecuvântat pe câștigătorii a două concursuri desfășurate la nivelul ­Patriarhiei Române.

Binecuvântata sărbătoare a reunit pe Dealul Patriarhiei mulțimi de cre­din­cioși și pelerini care au venit să aducă un prinos de rugăciune ocrotitorilor Catedralei Patriarhale. Începând cu orele dimineții, moaș­tele Sfinților Împărați Constantin și Elena, ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, și ale Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina au fost purtate în procesiune și așezate spre cinstire în „Baldachinul Sfinților” din proximitatea lăcașului de cult.

Sfânta Liturghie a fost săvârșită, la Altarul de vară de pe Colina Bucuriei, de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, dimpreună cu: Înaltpreasfințitul Părinte Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei, Mitropolit onorific și Exarh patriarhal; Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos; Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal; Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal; Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, încon­jurați de un sobor de preoți și diaconi.

„Înălțarea Domnului Hristos la cer înseamnă împăcarea lui Dumnezeu cu omenirea”

După citirea Sfintei Evanghelii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat de ce Pogorârea Duhului Sfânt s-a întâmplat la zece zile după Înălțarea Domnului la cer: „Domnul Iisus Hristos S-a înălțat la cer ca să pregătească ucenicilor Săi și tuturor celor care cred în El și Îl iubesc pe El un lăcaș în cer, zicând «Acolo unde sunt Eu, să fiți și voi împreună cu Mine» (Ioan 14, 3). A mai spus că, «dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni» (Ioan 16, 7), Care, spune Mântuitorul, «dintru ale Mele va lua și vă va da vouă» și «vă va duce pe voi la tot adevărul», și «Care va fi cu voi și în voi». Duhul Sfânt nu mai este un vizavi al ucenicilor, ci El va locui înlăuntrul sufletului și al inimii celor care cred în Hristos. Duhul Sfânt nu concurează pe Fiul, ci Îl confirmă și Îl comunică. Aici vedem taina mare a Înălțării Domnului pentru a face cale Pogorârii Duhului Sfânt peste ucenici la zece zile după Înălțare, la Cincizecime. Unde pregătește un loc în cer pentru cei care cred în Iisus, Îl iubesc pe El și împlinesc voia Lui în viața lor? În Lumina, pacea, bucuria și iubirea Preasfintei Treimi. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Înălțarea Domnului Hristos la cer înseamnă împăcarea lui Dumnezeu cu omenirea, deoarece firea umană a lui Hristos, sfințită prin Cruce și Înviere, a fost atunci înălțată pe tronul Sfintei Treimi. Domnul Iisus Hristos S-a înălțat cu slavă la cer cu zece zile înainte de Pogorârea Sfântului Duh pentru că timp de nouă zile a trecut pe la fiecare ceată îngerească din cele nouă cete, iar în a zecea zi a ridicat firea Sa omenească îndumnezeită deasupra tuturor cetelor îngerești și a stat de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl, după cum ne spune Evanghelia după Sfântul Evanghelist Marcu (cap. 16, vs. 19). Un singur verset găsim la Sfântul Evanghelist Marcu despre Înălțarea Domnului, care precizează că a stat la dreapta lui Dumnezeu Tatăl, adică în cinstea, în onoarea și în slava Preasfintei Treimi. Apoi, împreună cu Tatăl, Domnul Iisus Cel înălțat la cer a trimis pe Duhul Sfânt ucenicilor Săi pentru a constitui Biserica Sa. Biserica, într-un anumit înțeles, a fost insti­tuită prin Jertfa de pe Cruce, ca urmare a ascultării până la moarte a Noului Adam, Iisus Hristos, când din coasta Sa dreaptă a curs sânge și apă, adică Taina Euharistiei și a Botezului, iar în partea dreaptă a Mântuitorului Iisus răstignit pe Cruce se afla Maica Domnului, icoana Bisericii, «figura ecclesiae» cum spun părinții latini. Acolo este instituită Biserica în calitate de natură umană complet aflată, prin ascultare desăvârșită, în comuniune cu Dumnezeu. Iar Pogorârea Duhului Sfânt este constituirea Bisericii lui Hristos prin Pogorârea Duhului asupra ucenicilor și botezul a peste 3.000 de oameni - aceasta este constituirea unei comunități divino-umane în lume. De aceea, Cincizecimea este ziua constituirii Bisericii, dar pentru aceasta a fost nevoie ca firea umană sfințită prin Cruce și Înviere a lui Hristos să fie așezată pe tronul Sfintei Treimi. Prin această fire umană sfințită și îndumnezeită a lui Hristos Cel răstignit, înviat și înălţat la cer se transmite Bisericii, prin Duhul Sfânt, viața lui Hristos. Viața creștină este viață în Hristos și viață în Duhul Sfânt pentru că este comunicată sau împărtășită prin Duhul Sfânt”.

După ce Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a amintit convertirea minunată de pe drumul Damascului a lui Saul din Tars, devenit Pavel, Apostolul neamurilor, cel prin care nenumărați iudei și păgâni s-au integrat în trupul tainic al lui Hristos, Biserica, acesta a adăugat că „o altă mare lucrare sfântă a Domnului Iisus Hristos Cel înălțat întru slavă la cer, pentru a ajuta Biserica Sa persecutată pe pământ, a fost convertirea cezarului roman Constantin, fiul cezarului Constanțiu Clor. (...) În 28 octombrie 312, Constantin a văzut ziua, pe cer, semnul Sfintei Cruci și inscripția «în acest semn vei învinge», iar în timpul nopții i S-a arătat în vis Domnul Iisus Hristos, poruncindu-i să pună semnul Sfintei Cruci pe stindardul oștirii sale pentru a-l învinge, lângă Roma, pe adversarul lui, împăratul Maxențiu, care avea o armată mult mai numeroasă. După victoria sa asupra lui Maxențiu, împăratul Constantin cel Mare a mărturisit că a simțit ajutorul lui Dumnezeu în dobândirea victoriei, numind acest ajutor instinctus divinitatis, adică «îndemn divin». În anul 313, la Mediolanum, a dat Edictul de toleranță sau de libertate religioasă pentru toți locuitorii Imperiului Roman, edict care a oprit persecutarea creștinilor. În anul 324 l-a învins pe Licinius, împăratul din partea de Răsărit a Imperiului Roman, care, deși a semnat Edictul din 313 împreună cu Constantin cel Mare, a continuat să-i persecute pe creștinii din teritoriul pe care îl domina. În anul 325, Sfântul Constantin a convocat Sinodul Întâi Ecumenic de la Niceea pentru a combate erezia lui Arie din Alexandria, care nega dumnezeirea lui Hristos, iar în anul următor, 326, a trimis-o pe mama sa, Elena, în Țara Sfântă, unde a descoperit Crucea pe care a fost răstignit Domnul Iisus Hristos. Apoi a început zidirea Bisericii Sfântului Mormânt și a Învierii Domnului la Ierusalim, biserică sfințită în 13 septembrie 335. În 14 septembrie a fost din nou arătată Crucea, de atunci rămânând în Biserică sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci. Împreună cu mama sa, Sfântul Constantin cel Mare a susținut construirea mai multor biserici în Țara Sfântă, la Betleem, Nazaret sau Ierusalim, inclusiv Biserica «Înălțarea Domnului» de pe Muntele Eleon. Sfinții Împărați Constantin și Elena i-au ajutat pe cei săraci, au ctitorit multe biserici în Răsăritul și Apusul Imperiului Roman, iar Sfântul Constantin a dat legi noi inspirate de credința creștină, de pildă abolirea torturii, interzicerea adulterului și a pruncuciderii. Sfânta Împărăteasă Elena a trecut la Domnul la vârsta de 80 de ani, în anul 329 sau 330, iar Sfântul Împărat Constantin cel Mare, în ziua de 21 mai 337, după 31 de ani de domnie, fiind înmormântat în Biserica «Sfinții Apostoli» din Constantinopol, noua capitală a Imperiului Roman inaugurată în 11 mai 330”.

După săvârșirea Sfintei Liturghii, întrucât în ziua praznicului Înălțării Domnului este sărbătorită și Ziua Eroilor, a fost oficiată slujba Parastasului pentru „toți eroii, ostașii și luptătorii români din toate timpurile și din toate locurile care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre și în închisori, pentru apărarea patriei și a credinței ortodoxe strămoșești, pentru întregirea neamului, pentru libertatea și demnitatea poporului român”.

În continuare, părintele prof. univ. dr. Nicușor Beldiman, consilier patriarhal al Sectorului teologic-educațional al Patriarhiei Române, a dat citire listei cu grupurile catehetice câștigătoare pe eparhii ale Concursului național catehetic „Familia - binecuvântare a lui Dumnezeu și școală a iubirii smerite și darnice”, ediția a XVIII-a, organizat de Biroul de catehizare a tineretului din cadrul Sectorului teologic-educa­țional al Administrației Patriarhale, în parteneriat cu Ministerul Educației și Cercetării. 

Totodată, Nicolae Hrițcu, consilier patriarhal al Sectorului cultură, pictură și restaurare al Patriarhiei Române, a dat citire listei cu cei șase câștigători ai Concursului național „Icoana ortodoxă - lumina credinței”, organizat de Sectorul cultură, pictură și restaurare și Sectorul teologic-educațional ale Patriarhiei Române, în parteneriat cu Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București. La secțiunea Icoană pe lemn, premiul întâi a fost câștigat de Andrei Neguș din județul Dâmbovița, premiul al doilea de George Rășcanu din județul Vaslui, iar premiul al treilea de Ariadna Berestean din județul Iași. La secțiunea Miniatură, premiul întâi a fost obținut de Maria Raducan din județul Cluj, premiul al doilea de Andrei Lungu-Ailenei din județul Neamț, iar premiul al treilea de Cristiana Purcelean din județul Bistrița-Năsăud.

În cele din urmă, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de felicitare și mulțumire: „Îi felicităm pe toți tinerii care au fost premiați, pe părinții lor care i-au născut, pe părinții duhovnicești care i-au îndrumat și pe învățătorii și profesorii care i-au format intelectual. Ne bucurăm că avem din ce în ce mai multe talente în diferite domenii ale culturii românești. Am fost impresionați de numărul mare de câștigători la tematica privind familia creștină ca școală a iubirii smerite și darnice. Dacă iubirea nu este smerită și darnică, atunci ea este arogantă și posesivă. Familia creștină cultivă smerenia și dărnicia, și aceasta a făcut ca poporul român să fie un popor credincios, ospitalier și darnic. Ne uităm la mulțimea de mănăstiri din Sfântul Munte Athos ajutate de-a lungul veacurilor de către domnii români din Țara Românească și din Moldova. Un istoric rus, Porfir Uspensky, a spus că din toate popoarele pravoslavnice sau ortodoxe care au ajutat Muntele Athos, românii se află pe primul loc. Făceau aceasta nu pentru a arăta un imperiu, o putere imperială lumească, ci pentru a dobândi mântuirea în Împărăția Preasfintei Treimi, deci dărnicie pentru mântuire. De aceea trebuie să îi învățăm de mici pe copii să fie smeriți și darnici, solidari, milostivi. Biserica noastră, în ultimii ani, a canonizat mai mulți sfinți, printre care îl avem pe Sfântul Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, și pe Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț”. 

La final, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române i-a binecuvântat pe pelerinii prezenţi şi a adresat mulţumiri pentru ajutorul oferit la buna desfășurare a evenimentelor organizate cu prilejul hramului istoric al Catedralei Patriarhale: Jandarmeriei Române; Poliției Române; Serviciului de Ambulanță București-Ilfov; Inspectoratului pentru Situații de Urgență; SMURD; Poliției Locale București; Adminis­trației Patriarhale - Sectorului teologic-educațio­nal și Sectorului cultură, pictură și restaurare, componenta Pictură; celor 32 de centre eparhiale din Patriarhia Română în care s-a desfășurat concursul național catehetic.