Conferință preoțească semestrială la Palatul Patriarhiei

Arhiepiscopia Bucureștilor a organizat astăzi, 25 mai 2026, prima sesiune a Conferinței pastoral-misionare de primăvară la care au participat clericii din București și din județul Ilfov. Întrunirea s-a desfășurat în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei din București și a fost prezidată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a rostit în deschidere cuvântul intitulat „Familia creștină - Biserica de acasă şi prima şcoală a credinţei şi a iubirii darnice”.

Lucrările Conferinței pastoral-misionare de primăvară au fost precedate de Sfânta Liturghie săvârșită de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, în Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon”-Nou, Paraclis Patriarhal, care a fost urmată de slujba de Te Deum.

La prima sesiune a conferinței desfășurate la Palatul Patriarhiei au luat parte preoții și diaconii din protopopiatele Capitalei și ale județului Ilfov, preoții de caritate, preoții misionari din unitățile de învățământ, preoții militari, precum și preoții slujitori la cimitirele de stat. După rostirea unei rugăciuni, Patriarhul României a binecuvântat începerea lucrărilor conferinței clericale și a rostit cuvântul introductiv intitulat „Familia creștină - Biserica de acasă şi prima şcoală a credinţei şi a iubirii darnice”.

În continuare, au fost prezentate trei referate cu teme adaptate contextului Anului omagial al pastorației familiei creștine.

Părintele lect. dr. Silviu Tudose, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, a susținut referatul „Vocația liturgică a familiei contemporane între provocări sociale și priorități spirituale. Coordonate ale dinamismului euharistic parohial”. Făcând referire la familie drept „biserica de acasă”, părintele Silviu Tudose a explicat că această sintagmă este „întâlnită în epistolele pauline și dezvoltată ulterior în reflecția patristică. Ea arată adevărul că familia creștină este un spațiu intim al vieții religioase, dar și o extensie a comunității eclesiale. Potrivit învățăturii lui Clement Alexandrinul, căsătoria este consacrată drept «casa lui Dumnezeu», temeiul fiind însuși cuvântul Mântuitorului «că unde sunt doi sau trei, adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor» (Matei 18, 20). (...) Sfântul Ioan Gură de Aur vorbește despre casa familiei ca despre o «mică biserică», iar dincolo de un simplu îndemn moralizator, această sintagmă așază familia sub semnul unei realități eclesiale deoarece ea este constituită euharistic prin iubire jertfelnică, comuniune și mulțumire. Sfântul Ioan Gură de Aur îndeamnă familia să transfigureze spațiul casnic într-un laborator al sfințeniei prin rugăciune și dăruire de sine. Există aici o distincție pastorală fundamentală, fiindcă atât timp cât tratăm familia ca un destinatar al lucrării bisericești, ca obiect al unei catehizări venite din afară, riscăm o pastorație exterioară. Când o recunoaștem, dimpotrivă, ca subiect liturgic, ca un «noi» eclesial, descoperim că vocația ei liturgică precedă orice program pastoral. Familia nu trebuie transformată în Biserică. Ea este deja o realitate bisericească”.

În continuare, părintele prof. dr. Radu Petre Mureșan, cadru didactic la aceeași facultate, a prezentat prelegerea „Pastorația familiilor care au copii cu nevoi speciale (dizabilități). Provocări și perspective pentru lucrarea Bisericii Ortodoxe Române”. „Ca preoți, ne aflăm uneori în situația să acordăm asistență pastorală familiilor care au copii cu dizabilități și care trăiesc provocări disproporționale față de cele pe care le întâmpină familiile cu copii tipici. Întreaga familie extinsă este afectată, fiind frământată de întrebări chinuitoare, implicată în creșterea și îngrijirea copilului cu nevoi speciale sau angajată în luptă pentru apărarea demnității lui umane. (...) Chiar și familiile apropiate de Biserică pot ajunge la revoltă și deznădejde, la depresie sau divorțuri. În cazul părinților care rămân uniți, care își asumă creșterea unui copil cu nevoi speciale și îi consacră, cu dragoste, atenție și răbdare, întreaga lor viață, se poate vorbi de o formă de mucenicie, de purtare a crucii, care are perspectiva Răstignirii și pe cea a Învierii, și care conduce spre sfințenie”, a spus părintele profesor.

Ultimul referat, „Autoritate, jertfă și coresponsabilitate în familia creștină”, a fost susținut de părintele Narcis Stupcanu, doctorand la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, care a abordat subiectul dăruirii reciproce a soților drept imitare a jertfei Mântuitorului: „În accepțiunea creștină, idealul în materie de stăpânire este Mântuitorul Hristos, Care S-a jertfit pentru Biserica Sa. De aceea, Sfântul Apostol Pavel propune ca relația dintre bărbat și femeie să fie precum cea dintre Hristos și Biserică. Stăpân este cel care se jertfește, iar cel care se supune se înalță prin smerenia sa. Chemarea este ca toți să fie una. Trupul nu poate exista fără capul său, iar capul se slăvește prin trupul său, căci, după afirmațiile Sfântului Irineu de Lyon, «slava lui Dumnezeu este omul viu, iar viața omului este vederea lui Dumnezeu». Așadar, bărbatul și femeia, în unitatea lor, nu vor fi niciodată identici, pentru că sunt diferiți și nici unul mai presus decât celălalt. Cei doi se completează pentru a-și atinge desăvârșirea”.

La finalul prelegerilor, Părintele Patriarh Daniel le-a oferit celor trei vorbitori Diploma omagială 2026 - Anul omagial al pastorației familiei creștine, cu medalie. De asemenea, toți clericii prezenți au primit, din partea Preafericirii Sale, câte un dar de carte constând în volumul „Foame și sete după Dumnezeu: înțelesul și folosul postului” și broșura „Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României și al Catedralei Naționale, este confirmarea credinței apostolice a poporului român”, ambele scrise de Patriarhul României și apărute la Editura BASILICA.