Mănăstirea Aninoasa din Argeș la frumusețea înnoită a începuturilor

În ziua de pomenire a Sfântului Cuvios Pafnutie-Pârvu Zugravul, sâmbătă, 7 august, mănăstirea argeşeană Aninoasa a îmbrăcat haine de sărbătoare. În mijlocul obştii monahale şi al numeroşilor credincioşi prezenţi s-a aflat Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, care a săvârşit Sfânta Liturghie, precedată de slujba de sfinţire a ansamblului monahal trecut printr-un amplu proces de renovare în ultimii 33 de ani.

Chiriarhul locului a fost întâmpinat de dimineaţă de un grup de călăreţi din zona Muscelului şi de copiii de la Şcoala Gimnazială de Excelenţă „Sfânta Muceniţă Filofteea” din Piteşti, purtând frumoase costume populare. Ierarhul a săvârşit slujba de târnosire a vechii biserici a aşezământului monahal cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, datând din secolul al 17-lea, a paraclisului închinat Sfinţilor Mucenici Gheorghe şi Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, sfințind și clădirile anexe ale mănăstirii. Pe­lerinii sosiţi din multe localităţi argeşene au trăit momente de bucurie, mulţi dintre aceştia fiind martori ai tuturor etapelor de restaurare prin care a trecut ansamblul monahal în ultimele decenii, se arată pe arhiepiscopiaargesuluisimuscelului.ro.

După săvârşirea slujbei de sfinţire, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhi­episcop Calinic a săvârșit Sfânta Liturghie la Altarul de vară, în­con­­jurat de un sobor de preoţi şi diaconi. În cuvântul de învăţătură ros­tit, ierarhul a evidenţiat efortu­rile depuse în timp pentru salvarea acestui vechi așezământ monahal. Nu a fost uitat nici pictorul bisericii, Sfântul Cuvios Pafnu­tie-Pârvu Zugravul, acesta fiind ales drept al doilea ocrotitor al Mănăstirii Aninoasa.

Monument istoric semnificativ, Mănăstirea Aninoasa reprezintă un ansamblu arhitectonic de tra­diție brâncovenească, o mănăstire de tip cetate, având o incintă drept­unghiulară prevăzută cu o biserică centrală, un turn-clopot­niță, chilii și un paraclis. În secolul al 17-lea, familiile de boieri locali au dorit inițial ca lăcaşul zidit să fie o biserică de curte boierească, iar nu mănăstire. După moartea soției sale, boierul Tudoran s-a călugărit, primind numele de Teodosie, iar în acest context biserica de curte a devenit mănăstire de călugări. Iniţial a fost zidită biserica simplă, fără pridvor, având o singură turlă centrală. Pridvorul acesteia, zidurile împrejmuitoare, groase de până la doi metri, chiliile și celelalte anexe au fost ridicate între anii 1722 şi 1730, prin purtarea de grijă a ierarhului Daniil, viitorul Mitropolit al Ungrovlahiei, care îmbră­ți­șase viața monahală în această mănăstire.