Meditația zilei: „Vameşule“, nu fi fariseu!

Ne aflăm deja în a doua săptămână a Triodului, având în minte pilda fiului risipitor spusă de Mântuitorul Hristos şi consemnată de hagiograful doctor, Sfântul Luca. Drama libertăţii păcătoase a fiului risipitor şi primirea imediată a acestuia de tatăl său ne răscoleşte mintea cea materializată, împietrită de păcat. Nu ai cum să nu vezi asemănarea dintre această pildă şi cea rostită în Biserică săptămâna trecută, pilda vameşului şi a fariseului, şi imediat apare frustrarea "cărnii" din noi. Cum este posibil ca un vameş - un om care strângea dări peste dări, impozite peste impozite, care lua, de cele mai multe ori prin metode coercitive, bunurile celor săraci ducându-le stăpânitorilor romani, un om asociat mai întotdeauna cu desfrânatele, aşadar un păcătos - să se întoarcă la casa sa "mai îndreptat" decât un fariseu - un intelectual, un bun cunoscător al Legii mozaice şi un împlinitor riguros al ei, am spune un teolog, o persoană care e diferită de ceilalţi prin faptul că nu a poftit nici un lucru al aproapelui, nu este nedrept sau adulter, posteşte de două ori pe săptămână şi dă zeciuială Templului din toate cele pe care le câştigă?

Dar ca să nu ne formalizăm şi să dăm răspunsuri "standard", aş da un exemplu concret, exprimat ipotetic. S-a făcut mare tam-tam în media pe seama investigatelor nereguli de la vămile ţării şi mulţi dintre cei bănuiţi au fost deja arestaţi preventiv pentru cercetări. Dacă un asemenea vameş ar fi eliberat astăzi din arest şi l-ai întâlni, tu cititorule, apoi în biserică, în faţa icoanei Mântuitorului, bătându-se în piept şi zicând: "Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului!", nu vei spune oare: "Ce fariseu (vameşul ăsta)!"? Sau mai concret: vedem deseori la televizor personalităţi publice, importanţi funcţionari administrativi, oameni de afaceri sau persoane politice, participând la Sfânta Liturghie în zile de sărbătoare şi de multe ori îi acuzăm pe aceştia, consideraţi de noi "vameşi", de fariseism. Mintea noastră se blochează la nivel informaţional-cognitiv, se opreşte la vederea hainei de carne a celuilalt, neputând să pătrundă acolo unde doar Dumnezeu poate: în lăuntrul cel mai de taină al omului, acolo unde are loc procesul de ardere a păcatului, de transformare a materiei în duh de viaţă veşnică făcător.

Pilda fiului risipitor este, aşadar, cheia hermeneutică a pildei vameşului şi a fariseului. Libertatea păcătoasă poate fi convertită în libertate sfântă, dar aceasta se produce doar ca urmare a conlucrării dintre om şi Dumnezeu, dintre "eu" şi "Tu", o prefacere care este mai întâi lăuntrică şi doar apoi devine "publică". Aşadar, fără să fim indiferenţi la păcatele "societăţii", să ne aplecăm privirile, cu smerenie, la propria stare duhovnicească şi să criticăm mai puţin atitudinile religioase ale celorlalţi. Să lăsăm judecata altuia lui Dumnezeu, pentru că El este drept, nemitarnic, dar şi bun, iubitor, iertător şi milostiv. Conform iconografiei, pe Tronul judecăţii stă un porumbel, semn al păcii, al iertării, al unui nou legământ; dar acesta ţine balanţa faptelor fiecăruia, care se înclină după dreptate. Nu după dreptatea noastră, ci după dreptatea divină. În neştiinţa noastră a celor lăuntrice, să fim mai milostivi şi mai iertători cu cei ce se pocăiesc şi mai critici cu noi înşine.

"Părinte, am greşit la cer şi înaintea Ta!"

" Vedem deseori la televizor personalităţi publice participând la Sfânta Liturghie în zile de sărbătoare şi de multe ori îi acuzăm pe aceştia, consideraţi de noi "vameşi", de fariseism. Mintea noastră se opreşte la vederea hainei de carne a celuilalt, neputând să pătrundă acolo unde doar Dumnezeu poate: în lăuntrul cel mai de taină al omului".