Mii de credincioși și-au luat rămas-bun de la primul protopop de Onești

Zilele acestea de sfârșit de iulie au fost triste pentru oneșteni, deoarece părintele Constantin Alupei, protopop emerit de Onești, a trecut la cele veșnice în data de 25 iulie. Slujba Înmormântării a avut loc joi, 27 iulie, la Catedrala „Pogorârea Sfântului Duh” din Onești şi a fost săvârșită de Înalt­preasfințitul Părinte Ioachim, Arhi­episcopul Romanului și Bacăului, împreună cu un impresionant sobor de slujitori, din care a făcut parte și părintele protopop Ioan Bârgăoanu.

Primul protoiereu al Protopopiatului Onești, părintele Constantin Alupei, un neobosit căutător al trăirii ortodoxe autentice, dar și un mare iubitor al frumuseții Casei lui Dumnezeu, care a restaurat sau zidit numeroase sfinte lăcașuri, a plecat la Părintele ceresc, Cel pe care cu deosebită dragoste L-a slujit toată viața sa. După ce a pus bună rân­duială în mai multe lăcașuri în care a slujit, părintele Constantin s-a preocupat în ultima perioadă a vieții de construirea celui mai mare și emblematic lăcaș de închinăciune din Onești, respectiv Catedrala „Pogorârea Sfântului Duh”, dublată timp de 17 ani de ascultarea de protopop (1999-2016).

La 72 de ani, după o slujire preo­țească de 42 de ani și o perioadă de suferință pe care a purtat-o cu deosebită demnitate, părintele Constantin a plecat să slujească în ceruri.

Trupul său a fost depus în catedrala pe care a ctitorit-o, durerea familiei îndoliate fiind alinată joi, 27 iulie, de Înaltpreasfințitul Părin­te Ioachim, care, după Sfânta Litur­ghie, a săvârșit slujba Înmormântării preoților.

La final, ierarhul a adresat un cu­vânt de mângâiere intitulat „Părintele protopop emerit Constantin Alupei, un misionar atipic la răspântia dintre milenii”, precum și un poem compus de Înaltpreasfinția Sa special pentru acest moment trist.

„La cei 72 de ani, putem spune că «marea înserare» pentru sfinția sa a venit mai repede. Deși s-a atins vârsta senectuții prescrisă de psalmist, un preot de talia lui - iubit și prețuit pentru calitățile sale excep­ționale - ne silește să facem și noi eroarea spunând că Dumnezeu l-a luat înainte de vreme, ca pe prietenul și casnicul Său, la ceruri.

Părinții trupești și sufletești nu mor niciodată!

Nici părintele Constantin, iscusitul duhovnic din arealul mioritic a Betleemului ștefanian, nu a murit, ci doarme.

Nu ne vom mai întâlni niciodată cu el în starea lui telurică, pentru că el nu mai are nimic cu această lume, s-a retras singur într-o cameră, a închis ușa după dânsul pentru a se odihni în poiana tăcerii, în urma ostenelilor și suferințelor din viața aceasta. S-a stins ca o lumânare care ardea prea repede. Și pentru că ardea așa de repede, s-a stins și mai degrabă. L-am văzut cu șapte zile înainte de plecarea sa în prezentul continuu al lui Dumnezeu. Și mi-am dat seama cum își consumă ultimele clipe un preot cu har. Parcă trăiam momentul plecării din lumea aceasta a unui sfânt. În trupul lui scheletic, oricine putea face o indubitabilă ososinteză anatomică.

Iar când am sesizat că bioritmul existențial era de acum psihofizic, mi-am dat seama că stau în fața unui trup transparent, pe al cărui chip se întrezărea deja apatia și se instala lent acea teofanie permanentă, iruptă din lumina necreată a Taborului. […] Părintele Alupei a fost un apostol, pentru că a propovăduit cu timp și fără timp Evanghelia lui Hristos. A fost un mărturisitor al dreptei credințe și un apologet al adevărului revelat. Părintele Constantin a fost un teolog și un liturghisitor desăvârșit, a fost un pelerin care nu s-a abătut de la calea pe care i-a indicat-o Hristos în această viață.

Părintele a fost un iubitor de Hristos, un rugător fervent la Maica Domnului și un cinstitor al Sfintei Biserici, duhovnic iscusit, care s-a pregătit la școala duhovnicească a părinților Paisie și Cleopa.

A fost un restaurator de temple ale Duhului Sfânt. Numai Bunul Dumnezeu poate ști pe câți i-a botezat, pe câți i-a cununat, i-a ajutat sau condus pe ultimul drum acest minunat părinte. A fost un pedagog și ritor, dascăl și învățător al păsto­riților; a fost un om milostiv, ajutător și îndrumător al tinerilor, pe mulți i-a ajutat să-și reconfigureze drumul în viață.

A fost un bun chivernisitor al bunurilor bisericești, un iubitor de patrie și apărător al Ortodoxiei.

Și-a cinstit părinții, prietenii, profesorii, care l-au ajutat să devină un om între oameni. Și-a cinstit sfinții și eroii neamului. A fost un ctitor de biserici și inițiatorul și coordonotarul uneia din cele mai reprezentative catedrale din țară.

Nu vom ști niciodată câte fapte și virtuți a împlinit acest părinte misionar și care a fost legătura lui tainică cu Dumnezeu.

Așadar, acum, la despărțirea fizică de părintele protopop emerit Constantin Alupei, ne rugăm ca Dumnezeu să așeze sufletul lui cu sfinții și să împlinească cuvintele pe care le-a spus Sfântul Apostol Pavel: Doamne, credința am păstrat, calea am săvârșit, de acum vin la Tine să-mi dai cununa cea neveștejită a slavei Tale, și nu numai mie, ci și celor care vor crede în Tine, ascultând cuvintele Evangheliei.

Dumnezeu să-l ierte!

Veșnica lui pomenire!”, a arătat în cuvântul său Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim.