La 25 noiembrie 2018, în anticiparea Centenarului Marii Uniri, un sobor impresionant de ierarhi, condus de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului-Noua Romă și Patriarh Ecumenic, și de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, consacra „singurul edificiu reprezentativ al Centenarului României reîntregite”. La șase ani de la acest moment istoric, în urma eforturilor susținute ale echipelor de muncitori, Catedrala Mântuirii Neamului se înfățișează în peisajul urban agitat al Capitalei ca o oază luminoasă de liniște, în care orice om poate să se oprească, să se regăsească pe sine în legătură tainică cu Dumnezeu, dătătorul a tot binele.
Mircea Vulcănescu va fi comemorat la Paris
Duminică, 22 mai, la ora 18:00, la Catedrala mitropolitană "Sfinţii Arhangheli" din Paris (9 rue Jean de Beauvais), va debuta ciclul de conferinţe comemorative "Martor", informează Biroul de presă al Mitropoliei Occidentale şi Meridionale.
Înalt Preasfinţitul Mitropolit Iosif va deschide acest ciclu dedicat martirilor mărturisitori din temniţele româneşti, şi nu numai, printr-un parastas în memoria filosofului creştin, om politic, om de stat, Mircea Vulcănescu, mort în puşcăria de la Aiud. Comemorarea va continua cu urmărirea filmului Mihail Şora - despre Mircea Vulcănescu, realizat şi montat pentru această ocazie. Va urma o masă rotundă la care vor participa Înalt Preasfinţitul Iosif şi cele două fiice ale filosofului: Alexandra Elisabeta de Hillerin-Vulcănescu şi Maria Ioana Vulcănescu. Cel care va media ciclul conferinţelor va fi pr. Emilian Marinescu, consilier al Departamentului Cultură. Momentul se va încheia cu o agapă oferită de familia Vulcănescu. Potrivit wikipedia.org, închis la Aiud, alături de majoritatea elitei româneşti, Mircea Vulcănescu a ţinut o serie de conferinţe considerate subversive de torţionari, pentru că le menţinea oamenilor moralul. Astfel că a fost izolat, la fel ca alţi 12 bărbaţi din celula sa, în hrubele secţiei 1. Acolo au fost dezbrăcaţi în pielea goală şi lăsaţi într-un frig cumplit, neavând paturi sau scaune pe care să stea. Epuizat, unul dintre deţinuţi a căzut din picioare după câteva ore. Vulcănescu s-a aşezat pe ciment ca o saltea pentru cel doborât, salvându-i viaţa. Filosoful a murit însă pe 28 octombrie 1952, bolnav de plămâni, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus. Avea 48 de ani şi a lăsat un îndemn: "Să nu ne răzbunaţi!"