Mitropolitul grec Pavlos Menevissoglu a fost condus pe ultimul drum

Mitropolitul Pavlos Menevissoglu al Amasiei (1935-2022) a fost înmormântat joi, 3 martie 2022, în Capela „Învierea Domnului” a cimitirului Skogskyrkogården din Stockholm, Suedia. Potrivit dorinței testamentare a ierarhului defunct, slujba Înmormântării a fost săvârșită doar de un singur preot, de părintele paroh Teodor Doroftei de la Parohia Ortodoxă Română „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Stockholm.

La slujbă au asistat Înaltpreasfințitul Părinte Cleopas, Mitropolitul ortodox grec al Scandinaviei, împreună cu mai mulți preoți din parohiile ortodoxe din Regatul Suediei, în prezența numeroșilor greci și a altor dreptmăritori creștini veniți pentru a aduce omagiu vrednicului de pomenire ierarh care a păstorit aproape 50 de ani în Scandinavia.

Născut în 1935 în vechea cetate a Constantinopolului, a fost hirotonit în 1956 diacon, în 1970 preot, iar în 1974 a fost ridicat la treapta arhieriei, fiind instalat Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Grecești a Scandinaviei la 14 iulie 1974, ostenind pentru Hristos în apostolatul de pe tărâmurile nordice până în 2014, când a fost pensionat cu titulatura onorifică de Mitropolit al Amasiei. Format la cunoscuta Școală Teologică a Patriarhiei Ecumenice de la Halki, a fost vechi coleg și prieten al actualului Patriarh Ecumenic Bartolomeu, iar în tinerețe a lucrat împreună cu Patriarhul Atenagoras, căruia i-a fost secretar (arhigramateas), fiind și cancelarul Sinodului Patriarhiei Ecumenice. A devenit doctor în teologie al Universității Aristotel din Tesalonic cu o teză despre „Sfântul și Marele Mir”, precum și un reputat specialist în Dreptul Canonic, alcătuind un compendiu amplu de legislație bisericească.

Experiența sa vastă, spiritul viu și erudiția impresionantă l-au impus, înaintea ierarhilor din diaspora europeană, ca un adevărat primus inter pares. Un primat al onoarei și nobleței sufletești de care ierarhul grec s-a achitat cu cinste și sensibilitate.

În ultima vreme, venerabilul Mitropolit a trăit ca pensionar solitar la Stockholm, fiind uitat de mulți care i-au fost alături odinioară. Însinguratul vlădică se bucura ca un copil de fiecare dată când îl cercetam în apartamentul său burdușit de cărți. De ziua mea de naștere, obișnuiam să-l vizitez, împărțind cu el tortul aniversar, pentru a-i mai îndulci din amar și pentru a ne împărtăși unul altuia gândurile, poverile, bucuriile, necazurile.

Traiul să simplu, auster și retras, din ultimii ani de viață s-a reflectat și în dorințele sale transmise cu privire la modul în care să fie înmormântat. A lăsat în Testament (asemenea Sfântului Mitropolit Andrei Șaguna al Transilvaniei) ca slujba Prohodirii să fie simplă, săvârșită de un singur preot, de bunul său prieten, părintele paroh Teodor Doroftei al Parohiei Ortodoxe Române „Sfântul Mare Mucenic ­Gheorghe” din capitala Regatului Suediei, iar biblioteca sa impunătoare a donat-o Schitului „Sfânta Ana” din Muntele Athos.

În comuniune cu ceilalți dreptmăritori ai diasporei scandinave, mă rog Atotmilostivului Dumnezeu să-l primească în cerul sfinților pe vrednicul de pomenire Părinte Mitropolit Pavlos. Veșnica sa pomenire din neam în neam!