Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 22 decembrie 2024, în mijlocul credincioșilor parohiei bucureștene Udricani, unde a săvârșit Sfânta Liturghie.
„Monah statornic şi rugător, un căutat duhovnic“
▲ Protosinghelul Ieronim Stanciu, vieţuitor al Mănăstirii Cernica vreme de 32 de ani, a fost înmormântat ieri în cimitirul mănăstirii ▲ La înmormântare au participat preoţi, credincioşi, ucenici ai cunoscutului duhovnic ▲ Patriarhul României a transmis un mesaj de condoleanţe ▲ Părintele Ieronim a trecut la cele veşnice în urma unui stop cardio-respirator, la vârsta de 55 de ani ▲
Protosinghelul Ieronim Stanciu, trecut la cele veşnice pe 18 august, a fost ieri înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica de lângă Bucureşti. La slujba de înmormântare, au participat câteva sute de credincioşi şi ucenici ai cunoscutului duhovnic. Alături de arhimandritul Timotei Aioanei, exarh cultural al Arhiepicopiei Bucureştilor, şi de arhimandritul Macarie Ciolan, stareţul Mănăstirii Cernica, slujba a fost oficiată de un sobor de 30 de preoţi şi diaconi, monahi şi de mir, mulţi dintre aceştia, foşti colegi de seminar şi de facultate ai părintelui Ieronim. La finalul slujbei, arhim. Timotei Aioanei a citit mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, transmis cu această ocazie. În continuare, stareţul Macarie Ciolan a vorbit despre calităţile protosinghelului Ieronim, care „s-a dovedit a fi capabil în ascultările pe care le-a avut chiar de la început, ca monah, apoi ca ieromonah, ierodiacon, preot, profesor la seminar, ghid şi muzeograf al mănăstirii, bibliotecar şi eclesiarh mare, ca cel care răspundea de coordonarea slujbelor din biserică şi de supravegherea lor. Era un călugăr foarte ataşat de biserică şi nu numai de biserică, mulţimi de credincioşi îl cercetau, iar el îi primea la scaunul de spovedanie şi le asculta plângerile smerite. Nu cred că era un credincios care să intre pe poarta mănăstirii şi părintele Ieronim să nu îl întrebe ce necaz are“, a spus arhim. Macarie. Părintele Ieronim Stanciu a intrat în obştea mănăstirii Cernica încă din vremea studenţiei şi, după cum ne-a declarat arhim. Timotei Aioanei, era unul dintre cei mai importanţi călugări ai acestei aşezări monahale. A urmat seminarul şi facultatea de teologie la Bucureşti, iar din 1977 a devenit ghid şi muzeograf al mănăstirii. Între 1986 şi 1987 a beneficiat câteva luni de o bursă la un seminar ortodox din Chicago, Illinois, Statele Unite ale Americii. După ce s-a întors, pentru câţiva ani, a fost duhovnic şi profesor de Liturgică la Seminarului Teologic Liceal Ortodox, pe vremea în care funcţiona la Cernica. „A fost iubitor de rugăciune, de linişte, apreciat în obştea mănăstirii de numeroşi monahi, dar şi de credincioşi“. Părintele Ieronim Stanciu a trecut la cele veşnice în urma unui stop cardio-respirator, la numai 55 de ani. ▲ „Inimos, punctual, devotat slujirii sfântului altar“ Am aflat cu durere de trecerea (timpurie) la cele veşnice a părintelui protosinghel Ieronim Stanciu, vieţuitor în obştea Mănăstirii Cernica, care a îndoliat soborul mănăstirii al cărui ascultător credincios a fost vreme de 32 de ani, implicându-se în activităţile comunitare, spirituale şi administrative cu simţ de răspundere şi jertfelnicie. Totodată, rămân nemângâiaţi părinţii săi trupeşti, ţărani evlavioşi din Axintele-Ialomiţa, care-şi conduc la mormânt fiul rugător pentru ei şi întreaga familie. În timpul studiilor teologice a devenit novice, dorind să rămână în obştea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, urmând exemplul unchiului său după tată, fostul episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, Roman-Stanciu Ialomiţeanul. Îndrumat de profesorii de teologie şi vestiţii călugări cernicani, între care se aflau şi rudeniile sale, a învăţat rânduielile călugăreşti, tipicul, muzica şi râvna pentru slujbe şi rugăciune. A oficiat ca ierodiacon 10 ani şi ca ieromonah 21 de ani, mai mult de un sfert de veac. Inimos, punctual, devotat slujirii sfântului altar şi mănăstirii, părintele Ieronim Stanciu a devenit un exemplu pentru vieţuitorii mănăstirii sale şi pentru mulţimea credincioşilor pelerini care şi-au îndreptat paşii spre această cunoscută chinovie a Ţării Româneşti (Munteniei). Protosinghelul Ieronim Stanciu a fost şi un bun cunoscător al istoriei Mănăstirii Cernica, un apreciat ghid şi muzeograf, vorbind ani la rând despre rolul Sfântului Calinic în viaţa mănăstirii, contribuind alături de alţi monahi la buna desfăşurare a pregătirii canonizării Cuviosului stareţ Gheorghe şi la evenimentele importante petrecute în ultimii 30 de ani. Monah statornic şi rugător, părintele Ieronim Stanciu a fost şi un căutat duhovnic. Sub epitrahilul său au îngenunchiat numeroşi călugări, preoţi şi credincioşi, pentru spovedanii, rugăciuni şi sfat. Era un slujitor plin de lumină şi entuziasm. Un iubitor al liniştii şi al armoniei. Un monah de nădejde în consiliul mănăstirii şi mai ales în activitatea liturgică cernicană pe care a coordonat-o în ultimii ani ai vieţii. Neaşteptata sa mutare din cele trecătoare este pentru Mănăstirea Cernica şi pentru Arhiepiscopia Bucureştilor o grea încercare. Îl rugăm pe Mântuitorul Hristos, Cel înviat din morţi, să aşeze sufletul protosinghelului Ieronim întru împărăţia Sa, unde drepţii ca luminătorii strălucesc, să-i ierte greşelile şi să-i răsplătească anii de ascultare, rugăciune şi muncă. Veşnică să fie pomenirea lui! Cu arhiereşti binecuvântări, †DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române