Monahia Sofia Mariami Pintilie prohodită de Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

În ultima zi de octombrie, anul 2024, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim, împreună cu obștea Mănăstirii „Acoperământul Maicii Domnului” din Valea Budului, cu un sobor de clerici, și alături de pelerini veniți pentru rugăciune la așezământul monahal, a săvârșit slujba Înmormântării pentru monahia Sofia Mariami Pintilie, care, cu pace și liniște duhovnicească, s-a mutat la cele veșnice, alături de Cel pe Care L-a slujit cu timp și fără timp toată viața sa.

Sfintei Liturghii, săvârșită de la primele ore ale dimineții, i-a urmat slujba Înmormântării, în cadrul căreia ierarhul a rostit rugăciuni pentru iertarea păcatelor și pentru ca, din mila lui Dumnezeu, sufletul roabei sale, monahia Sofia, să fie așezat în corturile sfinților. 

Mulțimea adunată pe „Meteora Bacăului”, așa cum chiriarhul a denumit această podoabă monahală a băcăuanilor, a venit pentru a aduce prinos de rugăciune celei care a părăsit trupește această lume, dar și pentru a mângâia sufletul îndurerat al maicii stavrofore Magdalena Budeanu, fiica monahiei Sofia și stareța mănăstirii. 

Maica Sofia și-a închinat întreaga viață lui Dumnezeu, trăind după rânduiala Bisericii, dăruind lumii opt copii, trei fete fiind astăzi viețuitoare ale așezămintelor monahale. Viața sa a fost una pilduitoare, presărată de rugăciune, duh de liniște și binecuvântare, având ca sprijin pe Mirele Hristos, iar ca mamă pe Maica Domnului, la care neîncetat se ruga. 

În cuvântul său, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre chipul smerit și blând al maicii, dar și despre moarte, ca despărțire și nu ca fatalitate: „Ne aflăm astăzi aici pentru a acompania în rugăciune pe maica Sofia Mariami Pintilie, mamă, născătoare a trei distinse călugărițe, care i-au purtat de grijă în ultimii ani și care s-au remarcat și ca viață monastică în această zonă a eparhiei noastre. Iată că astăzi o îngropăm ca o călugăriță vrednică ce părăsește lumea aceasta la o venerabilă și respectabilă vârstă. Este vorba de o plecare, însă această plecare din această lume coruptibilă, pe un drum fără întoarcere, este o pierdere. Despărțirea de această mamă smerită și evlavioasă este un eveniment trist pentru fiecare. Despărțirea de astăzi nu elimină posibilitatea unei întâlniri ulterioare, mai ales că noi toți, care cu dragoste înconjurăm catafalcul ei, am cunoscut-o și credem în Învierea lui Hristos, care este nădejdea indubitabilă a învierii noastre.”

După terminarea prohodului, trupul neînsu­flețit al maicii Sofia a fost coborât în pământul din care a fost luat, mormântul mamei și maicii evlavioase așteptând învierea cea de obște la umbra Altarului bisericii mari a sfintei mănăstiri.