În cadrul sinaxei a fost evocată personalitatea schimonahiilor Nazaria și Olimpiada, primele starețe și întemeietoare ale Mănăstirii Văratec, propuse spre canonizare în anul 2026. Acestea s-au remarcat prin viață aleasă, râvnă duhovnicească și contribuții esențiale la organizarea vieții de obște în mănăstirea nemțeană. Această întâlnire a fost marcată și de sărbătorirea a 240 de ani de la zidirea primului lăcaș de rugăciune al mănăstirii, precum și a 240 de ani de când a fost rânduită maica Olimpiada, la vârsta de 28 de ani, ca stareță la Văratec.
Amintim că, în ședința de lucru din 27 martie 2025, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat începerea demersurilor de canonizare a mai multor sfinte femei românce, în contextul declarării anului 2026 ca An omagial al pastorației familiei creștine și An comemorativ al sfintelor femei din calendar (mironosițe, mucenițe, cuvioase, soții și mame). Între propunerile înaintate de Arhiepiscopia Iașilor se numără și schimonahiile Olimpiada și Nazaria.
„Anul înființării mănăstirii, 1785, era un an cu multe încercări și convulsii în lume. În 1789 avea să fie deja Revoluția Franceză, care avea să ducă la căderea multor valori. Iată că în România se construiau mănăstiri sub povățuirea unor părinți precum Sfântul Paisie Velicicovschi sau Sfântul Iosif Isihastul. Rămân pentru noi o înțelegere că în orice vreme Dumnezeu Își are, ca în vremea lui Ilie, mulți bărbați care nu și-au plecat piciorul lui Baal. Și când spun «bărbați», mă refer la bărbați și femei care au sufletul bărbătesc, întărit în credință, care știu pentru ce au venit într-o mănăstire, știu pentru ce trăiesc și pentru ce sunt gata să moară. Întorcându-ne în timp, la această moștenire, o facem nu doar privind cu admirația și gândind că a fost atunci, iar noi avem atâtea neputințe, avem atâtea provocări, ne bat la ușă atâtea încercări, și atunci poate nu mai suntem îndatorați să facem ceea ce au făcut ei (Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec, schimonahiile Nazaria și Olimpiada, n.r.). Cele ce evocăm acum, pe care le punem la inima noastră, devin un început și un act de curaj, o moștenire”, a afirmat Preasfinția Sa în cuvântul adresat către obște.
Despre viața și lucrarea celor două ucenice ale Sfântului Cuvios Iosif Pustnicul au vorbit stavrofora Iosefina Giosanu, stareța Mănăstirii Văratec, precum și monahiile Anatolia Bălăiță și Nectaria Prepeliță, care au cercetat documentar și duhovnicește activitatea celor două vrednice slujitoare ale lui Hristos.
„Prin această triadă de ctitori ai acestui sfânt lăcaș și aceste informații păstrate cu sfințenie, prin dragostea și râvna lor față de viața călugărească, am putut ajunge astăzi la această frumoasă aniversare de 240 de ani. Vrednicia lor nu a fost să ne lase doar o frumoasă mănăstire, ci un vas plin de trăire duhovnicească, ce s-a păstrat cu sfințenie de multe generații de călugărițe nevoitoare aici, toate întru mai multă credință, dragoste și râvnă în a-și dobândi mântuirea. Printre ele se găsesc multe suflete care astăzi sunt sfinte sau propuse pentru a fi canonizate, și altele care, în fața Domnului, s-au sfințit în taină, fără ca noi să avem știință despre aceasta”, ne-a mărturisit maica stareță Iosefina Giosanu.
În Duminica Sfinților Români, 22 iunie, Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, i-a vizitat pe credincioșii Parohiei Petnic din Protopopiatul Băile Herculane, județul Caraș-Severin. Ierarhul a sfințit icoanele din interiorul bisericii, dar și câteva din exterior, realizate recent și care întregesc veșmântul picturii sfântului lăcaș ocrotit de Sfinții Apostoli Petru și Pavel, dar și de Sfântul Vasile cel Mare.
Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, a oficiat duminică, 22 iunie, Sfânta Liturghie la Catedrala Arhiepiscopală din orașul Galați. Răspunsurile au fost oferite de corul catedralei.
Credincioșii Parohiei Calvini, județul Buzău, au fost vizitați duminică, 22 iunie, de Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei. Ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie în Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitate, apoi a sfințit noul așezământ parohial.
Credincioșii din parohia argeșeană Moșoaia, Protopopiatul Pitești, au avut duminică bucuria de a-l avea în mijlocul lor pe Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului. Cu această ocazie, ierarhul a săvârșit slujba de sfințire a noului complex de clădiri construite în curtea bisericii, ce cuprinde: capelă mortuară, așezământ social și cancelarie parohială. Tot acum a fost sfințit și noul mozaic realizat pe fațada bisericii, se arată pe site-ul eparhiei, arhiepiscopiaargesuluisimuscelului.ro.
.jpg)
Duminica a 3-a după Rusalii (Despre grijile vieţii) Matei 6, 22-33 Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi ră
„Deoarece mulți au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi, așa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început și au fost slujitori ai Cuvântului, am găsit și eu cu cale, preaputernice Teofile, după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la început, să ți le scriu pe rând, ca să te încredințezi despre temeinicia învățăturii pe care ai primit-o. Era în zilele lui Irod, regele Iudeei, un preot cu numele Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron și se numea Elisabeta. Și erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului. Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor. Și pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale, a ieșit la sorți, după obiceiul preoției, să tămâieze, intrând în templul Domnului. Iar toată mulțimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară și se ruga. Și i s-a arătat Îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Văzându-l, Zaharia s-a tulburat și frică a căzut peste el. Iar Îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată și Elisabeta, femeia ta, îți va naște un fiu și-l vei numi Ioan. Și bucurie și veselie vei avea, iar de nașterea lui mulți se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură amețitoare și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Iar pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Și va merge înaintea Lui cu duhul și cu puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la înțelepciunea drepților, ca să gătească Domnului un popor pregătit. Și a zis Zaharia către înger: După ce voi cunoaște aceasta? Căci eu sunt bătrân și femeia mea înaintată în zilele ei. Și Îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Și am fost trimis să grăiesc către tine și să-ți binevestesc acestea. Și, iată, vei fi mut și nu vei putea să vorbești până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor. Și poporul aștepta pe Zaharia și se mira că întârzie în templu. Și, ieșind, nu putea să vorbească. Și ei au înțeles că a avut vedenie în templu; iar el le făcea semne și a rămas mut. Și când s-au împlinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa. Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit și cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând: Că așa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Și după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu. Și au auzit vecinii și rudele ei că Domnul a mărit mila Sa fața de ea și se bucurau împreună cu ea. Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul și-l numeau Zaharia, după numele tatălui său. Și răspunzând, mama lui a zis: Nu, ci se va chema Ioan. Și au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta. Și au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit. Și, cerând o tăbliță, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Și toți s-au mirat. Și îndată i s-au deschis gura și limba și vorbea binecuvântând pe Dumnezeu. Și frică i-a cuprins pe toți care locuiau împrejurul lor; și în tot ținutul muntos al Iudeei s-au vestit toate aceste cuvinte. Și toți care le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi oare acest copil? Căci mâna Domnului era cu el. Și Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt și a prorocit, zicând: Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat și a făcut răscumpărare poporului Său; și tu, pruncule, Proroc al Celui Preaînalt te vei chema, pentru că vei merge înaintea feței Domnului ca să gătești căile Lui. Iar copilul creștea și se întărea cu duhul. Și a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.”
Fraților, acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut. Noaptea e pe sfârșite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să
Biserica Ortodoxă prăznuieşte astăzi Naşterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, vestită de Arhanghelul Gavriil, în chip minunat tatălui său, pe când slujea în Templul din Ierusalim. Deoarece s-a îndoit că va mai putea avea copii la o vârstă înaintată, Zaharia nu a mai putut vorbi până în ziua când, după naşterea fiului său, a fost rugat să scrie pe o tăbliţă care va fi numele copilului. După ce a scris Ioan, și-a recăpătat darul vorbirii şi a profeţit în legătură cu misiunea pe care o va avea pruncul, de Înaintemergător al Mântuitorului Iisus Hristos.
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia X, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 123 „Ioan le propovăduia cu strălucită voce, amintindu-le de ceruri și de Împărăția
Suprapunerea Duminicii a 3-a după Cincizecime cu sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel aduce o direcție specifică în receptarea mesajului Bisericii. Praznicul are față de această duminică un rol
Sfântul Apostol Pavel reprezintă etalonul prin excelență în circumscrierea celor mai adânci prescripte morale. Între principiile fundamentale pe care le regăsim la interferența vieții socio-culturale,
Dezechilibrele produse de abuzul de tehnologie, la nivel personal, se răsfrâng și asupra mediului în care copiii trăiesc, în mod deosebit asupra familiei, care li se pare, într-o astfel de situație, un mediu
