Omagiu la ceas de pomenire pentru Mihai Eminescu

Astăzi, 15 ianuarie, s‑au împlinit 176 de ani de la naşterea poetului naţional Mihai Eminescu. În întreaga ţară, dar şi în diasporă, au fost organizate diferite evenimente culturale comemorative şi slujbe de pomenire pentru marele poet naţional. În Capitală, cu binecuvântarea Patriarhului României, au fost săvârşite slujbe de pomenire la Cimitirul Bellu şi la Catedrala Patriarhală.

O slujbă de pomenire pentru marele poet a fost săvârşită şi la Catedrala Patriarhală, la finalul Sfintei Liturghii, de către Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, înconjurat de un sobor din care a făcut parte și părintele arhim. Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale.

În cuvântul de învățătură, ierarhul a spus că ziua de 15 ianuarie a devenit un moment tradițional de recunoștință și prețuire față de poetul național Mihai Eminescu și moștenirea sa.

„Ne aflăm astăzi împreună, în comuniune de rugăciune și recunoștință, pentru a‑l pomeni pe cel care a fost, este și va rămâne «omul deplin al culturii române». Nu este întâmplător faptul că Biserica îl pomenește mereu cu evlavie pe Mihai Eminescu, atât la data nașterii, cât și la cea a trecerii sale în veșnicie - fie la mormântul din Cimitirul Bellu, în alte biserici ori la monumente închinate lui din țară și din diasporă, dar mai ales aici, în Catedrala Patriarhală, sub aceste binecuvântate bolți încărcate de rugăciune și sfințenie; pentru că întreaga sa viață și operă au fost profund ancorate în credința și spiritualitatea neamului românesc. Mihai Eminescu nu a fost doar un geniu al literelor, ci, înainte de toate, un fiu al Bisericii. S‑a născut și a crescut în spiritul creștin‑ortodox al unei familii evlavioase din Ipotești. Tatăl său, căminarul Gheorghe, și mama sa, Raluca, i‑au sădit în suflet primele semințe ale credinței. Mai mult, familia Eminovici avea legături strânse cu monahismul românesc; numeroși unchi și mătuși din neamul său au îmbrățișat viața monahală în mănăstiri precum Agafton, Văratec sau Neamț. Această atmosferă duhovnicească a contribuit la sensibilitatea sa mistică, pe care o regăsim în profunzimea versurilor sale”, a spus Preasfinția Sa.

Episcopul‑vicar patriarhal a vorbit despre atașamentul lui Eminescu față de Biserica Ortodoxă: „Cunoscând în profunzime istoria zbuciumată a poporului nostru, Eminescu a înțeles că Biserica a fost coloana vertebrală a supraviețuirii noastre. Într‑o epocă de mari frământări și transformări, el a apărat adeseori instituția Bisericii, numind‑o cu o dragoste filială: «maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbei și unitatea etnică a poporului». Pentru Eminescu, Ortodoxia nu era doar o confesiune religioasă, ci vatra în care s‑a zămislit identitatea noastră spirituală, lingvistică și națională. El afirma cu admirație că Biserica este «păstrătoarea elementului latin... care a stabilit și a unificat limba noastră într‑un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu‑zise». Puțini știu astăzi că Mihai Eminescu, alături de Ioan Slavici, s‑a numărat printre primii intelectuali români care au lansat și au susținut ideea construirii unei Catedrale Naționale. După jertfa Războiului de Independență din anii 1877‑1878, Mihai Eminescu vedea în ridicarea unei catedrale un semn de mulțumire adusă lui Dumnezeu și un simbol al demnității noastre. Ceea ce noi vedem astăzi împlinit prin înălțarea și sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului a fost, în urmă cu peste un secol, un vis și o dorință aprinsă a marelui nostru poet”.

La final, Preasfinția Sa i‑a îndemnat pe credincioși să cultive memoria și opera eminesciană: „Mihai Eminescu este, fără tăgadă, făuritorul limbii române literare moderne. El a luat limba vechilor cazanii și a cronicarilor și a transformat‑o într‑un instrument de o armonie celestă, cu o sonoritate dăltuită în rugăciune, devenind liantul viu dintre credință, cuget și simțire. În poezia sa vibrează doina, cântecul și înțelepciunea populară, ridicate la rang de universalitate. Așa cum spunea criticul Tudor Vianu, «fără Eminescu am fi mai altfel și mai săraci». Într‑adevăr, fără el, ne‑ar lipsi lumina prin care putem contempla esența spiritului. Suntem mai bogați pentru că Eminescu a existat, dar suntem și mai responsabili în a păstra această moștenire. Vă felicităm pe toți cei care, prin prezența și rugăciunea dumneavoastră, cinstiți memoria poetului național Mihai Eminescu. Îi felicităm pe cei care citesc, învață și recită opera sa, dar și pe toți aceia care, prin munca și dăruirea lor, contribuie la îmbogățirea culturii românești cu valori perene. Vă îndemn să păstrăm aprinsă candela recunoștinței pentru Mihai Eminescu și să nu uităm niciodată că, prin el, neamul românesc a vorbit lumii întregi despre frumusețe, adevăr și Dumnezeu”.

La slujba de pomenire au cântat membri ai Grupului psaltic „Tronos”, conduși de părintele arhid. Mihail Bucă.