În Sfânta și Marea Vineri, 3 mai 2024, în Biserica Ortodoxă a fost săvârșită ultima Denie din acest an, în cadrul căreia s‑a cântat Prohodul Domnului. La Catedrala Patriarhală din București, rânduiala
03 Mai, 2024
Omagiu Monahiei Eudoxia Manolache
Printre ultimele apariţii ale Editurii "Andreiana" de la Arhiepiscopia Sibiului se numără şi un volum omagial dedicat memoriei unei monahii de la Mănăstirea Râmeţ, judeţul Alba. Plecată la Domnul pe 23 ianuarie 2013, monahia Eudoxia Manolache a rămas în amintirea multora ca o adevărată împlinitoare a cuvântului evanghelic şi ca o iubitoare de Dumnezeu şi de semeni.
Apărut în condiţii grafice de excepţie, volumul omagial „În slujirea monahismului din Apuseni. Maica Eudoxia de la Râmeţ“ adună mărturisirile de suflet şi mai multe evocări venite din partea unor ierarhi, preoţi, monahi şi apropiaţi ai maicii Eudoxia Manolache.
Provenită dintr-o familie de slujitori ai Sfântului Altar, monahia Eudoxia şi-a dedicat întreaga viaţă lui Dumnezeu, petrecând peste 55 de ani în haina de mireasă a lui Hristos. Soră a marelui duhovnic Dometie Manolache de Râmeţ, cel care a contribuit esenţial la refacerea Mănăstirii Râmeţ, distrusă în vremurile dificile din trecutul Transilvaniei, monahia Eudoxia s-a născut în 1933, în satul Târlele Filiu, judeţul Brăila. Când a intrat în monahism, în anul 1957, era învăţătoare. Împreună cu alte vieţuitoare, între care şi actuala stareţă, Ierusalima Ghibu, s-a trudit la refacerea mănăstirii.
În 1959, mănăstirea fost desfiinţată de comunişti, iar maica Eudoxia şi celelalte maici au pribegit la Aiud, unde au lucrat ca ţesătoare.
Abia peste 10 ani a reuşit să revină la mănăstire. Din 1970, vreme de 30 de ani a fost secretara mănăstirii din judeţul Alba şi ghid al muzeului de aici. A fost pildă de smerenie, de înţelepciune şi de credinţă trăitoare. A trecut la Domnul la 23 ianuarie 2013.
„Mărturisitoare prin viaţa ei filocalică“
Volumul omagial este deschis prin cuvântul Înaltpreasfinţitului Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, prin care personalitatea duhovnicească a maicii Eudoxia este evocată.
„Maica Eudoxia a fost mărturisitoare prin viaţa ei filocalică. S-a dăruit deplin monahismului, neaflând «odihnă tâmplelor» şi «genelor dormitare», după cuvântul Psalmistului. Evlavioasă şi statornică, cum întâlnim în vechile scrieri ascetice, Monahia Eudoxia şi-a legat numele pentru veşnicie de una dintre cele mai importante şi istorice vetre monahale din Transilvania Sfinţilor Mărturisitori ai Ortodoxiei", arată ierarhul.
Alături de cuvântul Mitropolitului Ardealului, alţi ierarhi care au cunoscut-o pe monahia Eudoxia au scris câteva rânduri, exprimându-şi regretul faţă de trecerea sa din această viaţă, dar şi bucuria că Biserica străbună a fost binecuvântată cu o personalitate monahală de asemenea anvergură. Înaltpreasfinţitul Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, Înaltpreasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfinţitul Macarie al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord şi Preasfinţitul Andrei Făgărăşanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, au aşternut pe hârtie câteva mărturisiri şi gânduri despre viaţa monahiei de la Râmeţ. Volumul continuă cu omagierile arhimandritului Timotei Aioanei şi ale preotului Mihai Manolache, coordonatorii acestei lucrări. Şi alţi preoţi şi vieţuitori din mănăstiri au semnat evocări în volum, iar cititorii au posibilitatea să se bucure de versurile compuse de maica Eudoxia, de scrisori inedite şi multe dintre însemnările sale.
