În perioada 12-14 septembrie 2008, Papa Benedict al XVI-lea a făcut prima sa vizită în Franţa în calitate de suveran pontif. În cadrul întrevederilor avute, el s-a întâlnit la Palatul Elysée cu preşedintele Franţei şi cu oficialităţile statului şi a adresat un cuvânt tinerilor adunaţi în Piaţa din faţa Catedralei Notre Dame. De asemenea, în cadrul întâlnirii pe care Papa a avut-o cu episcopii Bisericii Romano-Catolice, au fost dezbătute subiecte importante pentru comunitatea catolică din Franţa: catehizarea tinerilor, familia, vocaţia sacerdotală. În ultima zi, Papa a mers în pelerinaj la Lourdes, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de când Maica Domnului i s-a arătat prima dată lui Bernardette Soubirous. Cu acest prilej, el a rostit un mesaj celor veniţi acolo pentru a primi mângâierea suferinţelor.
La întrebarea pusă de jurnaliştii francezi dacă Franţa e pe cale să-şi piardă identitatea creştină din cauza laicităţii, Papa Benedict al XVI-lea a răspuns: „Este evident astăzi că laicitatea în sine nu este în contradicţie cu credinţa. Aş zice chiar că este un fruct al ei, pentru că credinţa creştină este, de la începuturi, o religie universală, aşadar neidentificabilă cu un stat şi prezentă în toate statele în mod diferit. Pentru creştini, era clar că religia şi credinţa nu ţin de politică, ci de o altă latură a vieţii umane. Politica, Statul, nu sunt o religie, ci o realitate profană cu o misiune specifică… În lumea secularizată de astăzi, pentru creştini este important să trăiască cu bucurie libertatea credinţei lor, să trăiască frumuseţea credinţei şi să mărturisească în lume că este frumos să fii credincios, că este frumos să-L cunoşti pe Dumnezeu“.
„Mărturisiţi-L pe Dumnezeu celor de lângă voi…“
În discursul susţinut în Piaţa din faţa Catedralei Notre Dame din Paris, vineri, 12 septembrie, 2008, Papa Benedict al XVI-lea a adresat celor adunaţi următorul mesaj: „Duceţi Vestea cea Bună tinerilor de vârsta voastră şi, de asemenea, celorlalţi oameni. Ei cunosc tulburarea pe care o aduce suferinţa, grija şi nesiguranţa locului de muncă şi cele faţă de studii. Mărturisiţi-L pe Dumnezeu, căci, tineri fiind, voi faceţi pe deplin parte din comunitatea catolică în virtutea botezului vostru şi a mărturisirii de credinţă. Biserica are încredere în voi! Mulţi dintre voi purtaţi la gât un lănţişor cu o cruce. Şi eu, de asemenea, port una, ca toţi episcopii de altfel. Această cruce nu este un ornament, nici o bijuterie. Ea este simbolul evident al credinţei noastre, semnul vizibil şi material al unirii cu Hristos. (...) Pentru creştini, crucea simbolizează înţelepciunea lui Dumnezeu şi iubirea Sa nemărginită revelată în darul salvator al lui Hristos mort şi înviat pentru viaţa lumii, pentru viaţa fiecăruia.(…) Crucea nu e doar semnul vieţii voastre în Dumnezeu şi al mântuirii voastre, ci şi martorul tăcut al suferinţelor oamenilor şi, în acelaşi timp, expresia clară şi singulară a tuturor speranţelor lor.
Dragi tineri, ştiu că cinstirea Crucii atrage uneori batjocura şi chiar persecuţia. Ea distruge, într-o oarecare măsură, siguranţa, comoditatea umană, dar tot ea aduce în noi harul lui Dumnezeu şi confirmă mântuirea noastră. Eu vă încredinţez Crucii lui Hristos.“
„Biserica a jucat un rol civilizator“
La Palatul Elysée, pe 12 septembrie, Papa a fost primit de către preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, şi de alte oficialităţi ale statului francez, rostind un discurs. În cuvântul său, întâistătătorul Bisericii Romano-Catolice a afirmat: „Istoria a arătat clar: încă de la origini, ţara dumneavoastră a primit mesajul evanghelic. Chiar dacă uneori documentele lipsesc, existenţa comunităţilor creştine din Galia este atestată la o dată foarte veche. Ne putem aminti cu emoţie că oraşul Lyon avea deja, în secolul al II-lea, un episcop, pe Sfântul Irineu, autor al operei «Adversus Haereses», unde dădea o mărturie elocventă a forţei gândirii creştine. Or, Sfântul Irineu venea din Smirna pentru a predica credinţa în Hristos Cel înviat. Lyonul avea un episcop a cărui limbă maternă era greaca - ce semn mai frumos al destinaţiei universale a creştinismului? Apoi, Biserica a jucat un rol civilizator, căruia îmi face plăcere să îi aduc omagiu în acest loc. Miile de capele, biserici, abaţii şi catedrale care împodobesc centrele oraşelor, vorbesc despre câţi părinţi întru credinţă au vrut să-L cinstească pe Cel care le-a dat viaţă şi pe Cel care îi ţine în existenţă.“
„Cel care posedă Crucea deţine o mare comoară“
În predica sa, rostită duminică, 14 septembrie, când atât Biserica Ortodoxă, cât şi cea Romano-Catolică prăznuiesc Înălţarea Sfintei Cruci, Papa a spus: „Ce lucru este mai mare decât a avea Crucea? Cel care o posedă deţine o mare comoară, cum spune Sfântul Andrei Criteanul. În această zi, Evanghelia ne aminteşte semnificaţia acestei mari taine: Dumnezeu atât de mult a iubit lumea, încât pe Fiul Său, Cel Unul Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu moară, ci să aibă viaţă veşnică. Fiul lui Dumnezeu S-a făcut stricăcios, luând condiţie de rob ascultător până la moarte. Prin Crucea Sa, noi am fost mântuiţi. Instrumentul de tortură, care făcea manifestă în Vinerea Mare judecata lui Dumnezeu asupra lumii, a devenit izvorul vieţii, al iertării, al milei, semnul împăcării şi al păcii. Ridicând ochii către Cruce, noi Îl cinstim pe Cel ce a ridicat păcatele lumii.“
Cateheza ţine mai degrabă de conţinut, decât de metodă
Tot duminică, în a treia zi a vizitei sale în Franţa, Papa Benedict a avut o întâlnire cu toţi episcopii romano-catolici din această ţară. Printre temele abordate s-au numărat permisiunea dată de Suveranul Pontif cu un an în urmă de a se oficia Liturghia celebrată în Biserica Romano-Catolică înainte de Conciliul Vatican II şi problema celei de-a doua căsătorii în cazul divorţaţilor, ştiindu-se că Biserica Apuseană nu îngăduie divorţul soţilor. Alte subiecte atinse la această întrunire au fost preoţia şi vocaţia sacerdotală în Franţa, precum şi catehizarea tinerilor.
Pentru Papa Benedict al XVI-lea, „cateheza nu este, în primul rând, o chestiune ce ţine de metodă, ci una care ţine de conţinut. Important este să punem în minţi şi în inimi Cuvântul Celui care Şi-a dat viaţa pentru noi“. Papa a respins „pedagogismul unora, care refuză adaptarea necesară evanghelizării de azi“.
Sunt momente în viaţă când nu mai poţi lupta singur, fără ajutorul harului
După ce a vizitat ieri, 15 septembrie, paraclisul Spitalului din Lourdes, Papa Benedict a oficiat în ultima zi a vizitei sale în Franţa o misă pe esplanada Basilicii Rozariului. În predica sa, el a subliniat că „orice om are în viaţă lupte care nu pot fi duse de unul singur, fără ajutorul harului divin. Suferinţa îndurată rupe echilibrul cel mai sigur al vieţii, zguduie fundamentele cele mai solide ale încrederii şi vine uneori chiar să aducă lipsa sensului şi a valorii vieţii. Când nu mai putem găsi vreun cuvânt de mângâiere, cine poate fi mai aproape de noi decât Hristos şi Sfânta Sa Maică?“, a întrebat Papa Benedict al XVI-lea.
▲
Laicitate şi religie în Franţa
Dacă, în Răsăritul Europei, problema recunoaşterii religiei majoritare din partea statului nu există, în Occident lucrurile stau altfel. Există state ca Austria, Italia, Belgia, Germania care acordă recunoaştere diferitelor culte existente, neacceptând titulatura de state laice, ci pluraliste din punct de vedere religios. Singura excepţie o reprezintă Franţa care, constituţional, are în titulatura sa menţiunea că este stat laic.
Laicitatea Franţei admite organizarea internă a fiecărei religii. Termenul laic se defineşte în opoziţie cu ceea ce aparţine Bisericii. Laicitatea „a la française“ nu poate fi înţeleasă fără dimensiunea luptei împotriva influenţei Bisericii asupra societăţii în ansamblu şi asupra indivizilor, în particular, cu deosebire în planul educaţiei. Această mişcare venită din partea statului francez l-a pus pe acesta în postura de a nu mai şti să gestioneze anumite situaţii care îl depăşesc. Acest lucru l-a admis şi actualul preşedinte al Franţei, Nicolas Sarkozy, care în discursul ţinut în faţa Papei Benedict al XVI-lea la Palatul Elysée, recunoştea: „Franţa a angajat cu Europa o reflexie asupra moralizării capitalismului financiar. Creşterea economică nu are sens dacă ea este propria sa finalitate. Să consumi doar pentru a consuma nu are nici o logică. Doar ameliorarea situaţiei unui număr cât mai mare de persoane constituie scopurile ei legitime. Această învăţătură care este în centrul a ceea ce eu aş numi doctrina socială a Bisericii este în perfectă rezonanţă cu miza economiei actuale mondializate. Datoria noastră este de a asculta ceea ce aveţi să ne spuneţi pe această temă“, a afirmat preşedintele Franţei în faţa papei.
Conflictul între Franţa catolică monarhică şi Franţa laică republicană a fost un proces lung şi ireversibil. În consecinţă, denominaţiunile protestante s-au alăturat mai mult sau mai puţin curentelor libere de gândire anticlericale pentru a instaura o republică laică. Această mişcare de separare a avut două etape, prima fiind desprinderea instituţiilor educaţiei de Biserică, iar a doua separarea propriu-zisă a Bisericilor de Stat.
.jpg)
