Părintele arhimandrit Visarion Joantă a fost înmormântat la Sâmbăta de Sus

Arhimandritul Visarion Joantă de la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov, a fost înmormântat marţi, 4 ianuarie, în cimitirul aşezământului monahal de la poalele Munţilor Făgăraş.

Slujba de prohodire a fost săvârşită în incinta mănăstirii, soborul fiind condus de Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului. Din sobor au făcut parte Prea­sfinţitul Ilarion Făgărăşanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, vicar administrativ al eparhiei, arhimandritul Ioachim Tomoiagă, stareţul mănăstirii de la Sâmbăta de Sus, arhimandritul Atanasie Roman, stareţi şi duhovnici de la aşezămintele monahale din Arhiepiscopia Sibiului, ieromonahi şi preoţi de la parohii. Au participat la slujba de înmormântare monahi şi monahii, preoţi, credincioşi şi rude ale arhimandritului Visarion Joantă, veniţi să-şi ia rămas-bun de la cel care le-a fost părinte duhovnicesc, exarh, împreună-rugător şi vieţuitor în obştea monahală.

„Un părinte pentru mulţi”

În cuvântul său, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Laurenţiu a evocat personalitatea teologică şi duhovnicească a celui care a fost exarh al mănăstirilor din Episcopia Caransebeşului, profesor şi duhovnic la Seminarul Teologic din Caransebeş, precum şi exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Sibiului până la ieşirea sa la pensie. Ierarhul a evocat frumoasa colaborare avută atât la Caransebeş, cât şi la Sibiu cu arhimandritul Visarion Joantă, astfel încât viaţa monahală din cele două eparhii a rodit.

„Ne îndreptăm cinstirea noastră spre cel care ne-a fost nouă împreună-slujitor, colaborator. A fost un părinte pentru mulţi şi, mai presus de toate, ceea ce nu visa el şi nu credea el că va ajunge, dar a fost o chemare specială de la Dumnezeu, după ce a încercat gradual renunţarea la lume, întâi ca diacon necăsătorit, apoi preot celib, a devenit monah şi, intrând în monahism, a găsit ceva ce nu a găsit niciunde, nici măcar în parohia pe care a avut-o, a găsit o împreu­nă-lucrare şi a fost animat de o dragoste pe care i-am apreciat-o continuu. A fost alături de noi o perioadă îndelungată, 10 ani la Caransebeş şi câţiva ani buni la Sibiu. El a răspuns de monahism, o funcţie foarte greu de gestionat. (...) Dacă la Caransebeş când am mers exista o viaţă monahală de început, o singură mănăstire cu 30 de monahii şi patru mănăstiri cu câte un vieţuitor, după 10 ani a rânduit Dumnezeu să rămână acolo nu mai puţin de 24 de mănăstiri, iar de la cei puţin peste 30 de monahi de la început, să rămână peste 200. Am apreciat acest lucru şi i-am lăsat această responsabilitate până la sfârşit, deşi a făcut şi alte lucrări acolo, fiindu-i foarte dragi tinerii care se pregăteau pentru preoţie, la seminar, acolo unde era atât de plăcut de elevii teologi”, a subliniat ierarhul.

Apoi, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Laurenţiu a amintit de activitatea publicistică a părintelui Visarion Joantă, de perioada de studii teologice şi de misiune în Italia, precum şi de celelalte lucrări misionare pe care le-a îndeplinit regretatul arhimandrit. Ierarhul a transmis apoi mesajele de condoleanţe venite la Centrul eparhial din partea Preasfinţitului Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, din partea Preasfinţitului Visarion, Episcopul Tulcii, precum şi din partea reprezentanţilor comunităţii catolice din Padova, Italia, unde părintele Visarion Joantă a urmat studii de teologie şi a legat prietenii cu mai mulţi clerici şi teologi catolici din această parte a Italiei.

Sicriul cu trupul neînsufleţit a fost purtat în jurul bisericii vechi a mănăstirii brâncoveneşti şi dus apoi spre mormântul pregătit în cimitirul monahal al aşezământului, unde a fost înhumat şi unde îşi va dormi somnul de veci alături de marii duhovnici şi vieţuitori de la Sâmbăta de Sus, precum părintele Teofil Părăian sau părintele Serafim Popescu.

***

Arhimandritul Visarion Joantă, fost exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Sibiului, fost dascăl și duhovnic la Seminarul Teologic din Caran­sebeș, precum și fost exarh al mănăstirilor din Episcopia Caran­sebeșului, iar în ultima parte a vieții sale viețuitor la Mănăstirea „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, județul Brașov, a trecut la cele veșnice duminică, 2 ianuarie, după o îndelungată suferință.

S-a născut pe 19 martie 1949, în satul Boholţ, judeţul Braşov, unde a urmat şcoala elementară cu patru clase, continuând până la şapte clase în satul Calbor, comuna Beclean. După absolvirea celor şapte clase, a urmat cursurile Şcolii profesionale „Tractorul”, iar mai apoi cursurile Liceului „Andrei Şaguna” din Braşov. După absolvire s-a înscris la Facultatea de Teologie din Sibiu. A urmat serviciul militar în perioada 1969-1970, iar în anul 1978 a fost hirotonit preot celib pentru Parohia Buneşti, judeţul Braşov. În 1985 a fost transferat la Mănăstirea „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, unde a vieţuit până în 1994, când a fost transferat la Mănăstirea Buneşti, unde a vieţuit ca preot până în 1997. În acest an a fost transferat în Episcopia Caransebeşului, îndeplinind funcţiile de profesor la seminarul teologic, exarh al mănăstirilor din această episcopie până în 2007. În acest an a venit la Sibiu în calitate de exarh al mănăstirilor, până la pensionare, în 2017, când s-a restras în cadrul Mănăstirii „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus.

A publicat peste 20 de studii şi articole în „Telegraful Român” şi „Îndrumătorul bisericesc”, precum şi mai multe volume de predici şi alte lucrări.