Pelerinaje de vindecare și recunoștință la Dunărea de Jos

Biserica româno‑elenă „Buna Vestire” din Brăila a devenit în vinerea din Săptămâna Luminată, 17 aprilie, matca unei impresionate revărsări de evlavie și binecuvântare. Mulțimi de credincioși din țară s‑au adunat în acest loc de pelerinaj pentru a primi apă sfințită de la izvorul tăinuit sub Sfântul Altar. La acest moment a participat și Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, care a săvârșit Sfânta Liturghie și slujba de sfințire a apei. Pelerinajul de la acest loc de vindecare s‑a extins în zilele următoare într‑unul al recunoștinței și al vestirii Învierii, prin slujbele de pomenire ce se oficiază, în întreaga eparhie, la mormintele celor adormiți.

Pregătirea sărbătorii a început încă din Miercurea Luminată, când toți preoții capelani au primit, cu anticipație, agheasmă de la fântâna de sub biserica brăileană, pentru a‑i binecuvânta pe bolnavii aflați pe paturile de suferință din spitale, pe deținuții din penitenciare și pe toți cei instituționalizați în azile și unități de ocrotire socială. Totodată, pentru a veni în întâmpinarea mulțimii de credincioși, au fost pregătite peste 30.000 de recipiente cu apă sfințită pentru a fi împărțite pelerinilor.

Itinerarul liturgic al praznicului a început joi, 16 aprilie, la Biserica „Izvorul Tămăduirii” din istoricul cartier gălățean Bădălan, unde Înaltpreasfințitul Părinte Casian a oficiat Vecernia cu Litia, conform rânduielii specifice Săptămânii Luminate.

A doua zi, vineri, 17 aprilie, chiriarhul s‑a aflat în mijlocul credincioșilor brăileni, la Biserica româno‑elenă „Buna Vestire”, unde a sfințit mai întâi apa izvorului aflat la temelia lăcașului de cult, binecuvântându‑i apoi, prin stopire, pe pelerinii adunați pentru a primi darul tămăduitor. În continuare, ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie la Altarul principal al impunătoarei biserici, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. La momentul potrivit, ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură în care a tâlcuit pericopa evanghelică de la Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan și a evidențiat coordonatele istorice ale praznicului.

Dincolo de zidurile istorice ale Bisericii „Buna Vestire”, pelerinajul din Vinerea Luminată a scos la iveală splendoarea „bisericii vii” a creștinilor ortodocși care vin să ceară vindecare de la Domnul Hristos, Cel înviat. Chiriarhul de la Dunărea de Jos a oferit o cheie de lectură teologică a acestui pelerinaj, reliefând gestul luării apei sfințite ca pe o trecere de la suferință la biruință.

„«În biserici binecuvântați pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israel». Dacă cel dintâi izvor de pocăință la picioarele Crucii a fost cel al lacrimilor Maicii Domnului, acum suntem chemați să contemplăm la bucuria mironosițelor, al căror plâns de tânguire s‑a preschimbat în triumf al bucuriei Învierii. La o săptămână de la Vinerea Mare, Domnul Cel înviat și Maica Sa ne cheamă să sorbim din «râurile de apă vie», din izvorul de lumină și de viață, de încurajare a rugăciunilor și a faptelor celor bune. Ne bucurăm că, în unitatea Liturghiei, miile de credincioși s‑au arătat luminoși și înfrumusețați duhovnicește, depășind în splendoare chiar și podoaba Bisericii «Buna Vestire și Izvorul Tămăduirii» din Brăila. Ei au arătat frumusețea, puterea și iubirea Domnului Hristos și a Maicii Domnului pentru toți creștinii din familii și pentru marea familie a tuturor celor care au nevoie de sănătate și iubire fraternă”, a spus ierarhul.

Pelerinajul la izvorul tăinuit sub Altarul Bisericii „Buna Vestire” din Brăila s‑a prelungit firesc, în întreaga Arhiepiscopie a Dunării de Jos, într‑unul al recunoștinței la mormintele celor adormiți. Credincioșii au purtat în zilele următoare prospețimea duhovnicească a praznicului Învierii Domnului din pragul bisericii până la căpătâiul celor dragi, transformând cimitirele în locuri de vestire a bucuriei Învierii. Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Casian a subliniat dubla dimensiune a tradiției locale numită „Paștele blajinilor”, care împletește profunzimea rugăciunii lăuntrice pentru cei adormiți cu împodobirea luminoasă a ofrandelor pascale.

„Această tradiție, provenită din Basarabia, s‑a așezat pe o mare tradiție a cultului morților prezentă aici dintotdeauna. Dincolo de simplele obiceiuri, în aceste zile de pomenire mărturisim o certitudine: mormântul nu mai este o groapă a uitării, ci un coemeterium, un dormitor al celor ce așteaptă învierea. Înainte de toate, această rânduială constituie o mărturie profundă a credinței în învierea morților, așa cum este ea mărturisită și în Crez. În al doilea rând, cultul celor adormiți este pe cât de tainic trăit, pe atât de luminos împodobit. Trăirea rezidă în convingerea evanghelică că sufletul se întoarce la Dumnezeu, iar împodobirea nu este altceva decât grija luminoasă cu care așezăm frumosul în jurul recunoștinței: pregătirea de ofrande pascale - ouă roșii, cozonac, pască - purtate spre cimitir cu o religiozitate aparte”,  a spus Înaltpreasfinția Sa.

Această manifestare a credinței în învierea morților capătă an de an, în Eparhia Dunării de Jos, o dimensiune comunitară unică, în care dragostea pentru cei plecați se împletește cu bucuria pascală. Chiriarhul a explicat simbolismul ofrandelor folosite pentru pomenirea celor adormiți, reliefând sublima metamorfoză a darurilor pregătite, de la cele din Postul Mare la cele din zilele de după Învierea Domnului: „La o săptămână de la sfânta sărbătoare a Învierii Domnului, familia merge să își arate devoțiunea, evlavia și respectul față de cei adormiți. Dacă sâmbetele de pomenire ale morților din Sfântul și Marele Post au fost marcate prin ofranda bobului de grâu, a colivei, acum, în spațiul Învierii, tot acest ciclu de pomeniri primește o încoronare liturgică prin oul roșu, simbolul vieții ce sparge coaja mormântului. Coșul cu ofrande așezat pe ștergarul alb transformă mormântul într‑un altar al recunoștinței și al respectului pentru cei decedați. Astfel, suportul comunitar la Dunărea de Jos devine o adevărată manifestare a comuniunii noastre în timpul Învierii”.