Pomenirea patriarhilor Iustin și Teoctist în Capitală

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a săvârșit marți, 30 iulie 2019, o slujbă de pomenire pentru adormiții întru fericire patriarhi ai României Iustin Moisescu (†31 iulie 1986) și Teoctist Arăpașu (†30 iulie 2007). Rugăciunea a fost oficiată în Catedrala Patriarhală, în pronaosul căreia se află mormintele celor doi patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române.

Credincioși din Capitală au participat marți la Sfânta Liturghie săvârșită în Catedrala Patriarhală de un sobor de preoți și diaconi. În continuare, Preasfințitul Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a săvârșit slujba Parastasului, înconjurat de un sobor de slujitori din care a făcut parte și arhim. Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale.

În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei de pomenire, Preasfinția Sa a evocat perso­na­litățile patriarhilor Iustin și Teoctist: „Ultimii 33 de ani găsesc pe slujitorii Catedralei Patriarhale din București în rugăciune pentru sufletul adormitului întru fericire Patriarh Iustin Moisescu, care în cea din urmă zi a lunii iulie 1986 a trecut către Domnul, iar de 12 ani se fac rugăciuni și pentru odihna sufletului Patriarhului Teoctist Arăpașu, care s-a mutat la cele veșnice în data de 30 iulie 2007”, a spus Prea­sfințitul Părinte Timotei Prahoveanul.

De asemenea, ierarhul a arătat că pomenirea Patriarhului Iustin Moisescu în Anul omagial al satului românesc are o semni­fi­cație aparte. „Anul acesta se cuvine să-i aducem o cinstire deosebită Patriarhului Iustin, strălucit teolog din Cândeștii Muscelului, așa după cum a fost săpată în marmură această zicere, chiar deasupra mormântului unde se odihnește. Patriarhul Iustin Moisescu a fost preocupat de studiu, a fost un ctitor ziditor și restaurator și un om plin de curaj. Născut într-o familie evlavioasă și prețioasă în Cândeștiul Muscelului din ținutul Argeșu­lui, Patriarhul Iustin a fost fiul unui învățător care a murit pe câmpul de luptă. De aceea, Patriarhul Miron Cristea a înființat în localitatea Câmpulung de Argeș un seminar pentru orfanii de război. În acest seminar, încă de la vârsta de 12 ani, viitorul patriarh avea să se remarce ca un tânăr studios, preocupat de cuvintele Sfintei Evanghelii, dar și de celelalte discipline pe care le-a cunoscut la vremea studierii în această școală”, a spus Prea­sfin­țitul Părinte Timotei Prahoveanul.

În continuare, Preasfinția Sa a vorbit despre studiile la Atena și Strasbourg ale teologului Iustin Moisescu, despre strălucita sa activitate academică la Bucu­rești, Varșovia și Cernăuți-Suceava și despre slujirea ca ierarh al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ca Mitropolit al Ardealului, Mitropolit al Moldovei și Sucevei și Patriarh al României. „Remarcat pentru rezultatele strălucite, Patriarhul Iustin a fost trimis în anul 1930, la vârsta când de acum înțelegea bine tainele lumii acesteia, să studieze teologie la Atena, într-un loc în care mari teologi, încă din perioada de aur a Bisericii și din perioada următoare, au strălucit și au creat opere nemuritoare. Viitorul patriarh s-a remarcat printre studenții de frunte. La terminarea studiilor universitare avea să obțină titlul rar întâlnit «Magna cum laude», iar după aceea a primit o bursă la Strasbourg. (…) Dacă la Iași, ca ierarh, a făcut lucruri extraordinare, care îl așază între cei mai mari mitropoliți ai Moldovei, la București nu a reușit din pricina regimului ostil Bisericii. A fost foarte apreciat pentru pre­zența sa la multe conferințe, congrese și întâlniri panortodoxe la care avea un cuvânt ascultat și apreciat. Foarte mulți dintre ierarhii care l-au întâlnit atunci mărturisesc că Patriarhul Iustin era un strălucit teolog”, a mai spus Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

În continuare, ierarhul a evocat personalitatea Patriarhului Teoctist Arăpașu, de la a cărui trecere la viața veșnică s-au împlinit 12 ani. „Patriarhul Teoctist a rămas în memoria credincioșilor Bisericii ca un ierarh cu o îndelungată slujire a Bisericii și viețuire monahală de aproape 80 de ani, un ierarh blând și un om care a știut să conducă corabia Bisericii în vremuri grele. Vorbea adeseori despre momentul în care, copil fiind, a părăsit casa părintească și s-a îndreptat către Mănăstirea Vorona. A muncit mult ca frate, ca monah, viețuind în câteva dintre cele mai cunoscute mănăstiri ale României, la Neamț și Bistrița, acolo unde a întâlnit sute de călugări. A fost hirotonit ierodiacon la Roman de Episcopul Ilarion Bârlădeanul, apoi ieromonah la Mănăstirea Neamț de către Episcopul Valerie Moglan Botoșă­neanul în anul 1945 și arhiereu în luna martie la București de către Patriarhul Justinian, Mitropolitul Firmilian Marin al Olteniei și Episcopul Chesarie al Dunării de Jos. În vremea când a fost patriarh, câteva mii de biserici s-au construit în întreaga țară. Patriarhul Teoctist a fost un om apropiat foarte mult de credin­cioșii săi, de cei care îl cunoșteau, dar și de cei care îl întâlneau pentru prima dată”, a spus Prea­sfinția Sa.

La finalul cuvântului de învăţătură, soborul de slujitori a mers la mormintele celor doi patriarhi, aflate în pronaosul Catedralei Patriarhale, unde s-au rugat pentru veşnica lor pomenire.