Postul și rugăciunea - instrumente de a dobândi valorile eterne ale existenței

În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (a Lăsatului sec de brânză), 2 martie 2025, Înalt­prea­sfințitul Părinte Nifon, Arhi­episcopul Târgo­viștei, Mitropolit onorific și Exarh patriarhal, a săvârșit Sfânta Liturghie la catedrala din Târgoviște. Din sobor au făcut parte pr. dr. Ionuț Adrian Ghibanu, vicar eparhial, și pr. prof. univ. dr. Marian Vîlciu, prorector al Universității „Valahia” din Târgoviște, împreună cu slujitorii catedralei și alți clerici, informează Biroul de presă al Arhiepiscopiei Târgoviștei.

În cuvântul de învățătură adresat numeroșilor credincioși pre­zenți, Înaltpreasfinţitul Părinte Nifon a evidențiat mesajul central al pericopei evanghelice a zilei: „Postul și rugăciunea sunt instrumente spirituale și ascetice care ne susțin în pelerinajul pe calea spre întâlnirea cu bucuria Învierii Domnului. În cadrul acestui parcurs ascetic, cu nostalgia paradisului pierdut în suflet, conștienți de necesitatea vindecării propriei insuficiențe spirituale și morale, trebuie să ne străduim mereu mai mult spre a dobândi Împărăția lui Dumnezeu, având înainte exemplul jertfelnic al Mântuitorului, Cel care a venit să restaureze din interior firea umană”. Ierarhul a mai arătat că „pe calea postului trebuie să aprofundăm iubirea și pocăința, valori creștine ce au în vedere perspectiva verticală a Crucii, a relației dintre om și Dumnezeu, care ne susțin urcușul spre Înviere. Este nevoie să intensificăm apoi mila și iertarea, adică acele valori care se referă la orizontala perspectivei umane, adică la semenii noștri. Altfel spus, la modul concret de a practica iubirea, după modelul dumnezeiesc, mai ales astăzi, când lumea are atâta nevoie de reconciliere, pace, bună înțele­gere, cooperare și mai ales împăcare. Aceste valori împodobesc pe om în străduința sa de a se îmbu­nă­tăți continuu, iar această duminică, numită și a Iertării, inaugurează debutul pelerinajului nostru de aprofundare a legăturii cu Dumnezeu, pe calea postului, de purificare și de înnoire, de regăsire a sensului vieții și de întâlnire întru bucuria comuniunii, împreună cu semenii noștri, cu Hristos Cel înviat. Postul susține rugăciunea omului credincios, care consideră relația lui cu Dumnezeu ca fiind centrul, lumina și hrana sufletului său. Din acest motiv, cine postește și nu se roagă nu adună lumină spirituală în suflet, ci realizează numai un automatism biologic și psihologic, motivat igienic sau estetic. Postul adevărat nu este numai abținere de la bucate de origine animală, ci și înfrânare de la orice fel de lăcomie materială și poftă de stăpânire egoistă asupra altora, înfrânare de la orice gând, cuvânt sau faptă care diminuează iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele”.