Prăznuirea Sfântului Visarion la Schitul Măgureanu din București

Schitul Măgureanu din Capitală și-a cinstit duminică, 15 septembrie, al doilea ocrotitor, pe Sfântul Ierarh Visarion, Arhiepiscopul Larisei. Cu acest prilej, în mijlocul obștii monahale și al pelerinilor adunați în rugăciune a poposit Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, care a săvârșit Sfânta Liturghie.

Biserica așezământului monahal, având ca hram principal „Intrarea în biserică a Maicii Domnului”, a fost așezată sub ocrotirea Sfântului Ierarh Visarion după ce a fost rectitorită în perioada 1756- 1757. Din anul 2021, aici se află o raclă ce adăpostește câte un fragment din moaștele sale și ale Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon.

În cuvântul de învățătură rostit la momentul rânduit din Sfânta Liturghie, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a vorbit mai întâi despre semnificația crucii la asumarea căreia Mântuitorul îl cheamă pe fiecare creștin în parte: „Pentru că mântuirea a venit prin cruce, Hristos îi cheamă pe oameni să pășească pe aceeași cale, nu facilă, nu ușoară, dar sigură. Hristos nu-i silește pe oameni spre cruce înaintea Lui, ci îi cheamă să-L urmeze, fiindcă El a pur­tat mai întâi Crucea. El a fost bat­jocorit și răstignit pe Cruce pentru păcatele întregii omeniri. El a mu­rit pe Cruce, a fost îngropat și apoi a înviat, transformând suferința și Crucea în speranță și biruință. De aceea, El este calea și călăuza noastră în această călătorie pe cără­rile vieții la care este chemat fiecare dintre noi. (...) În învățătura Domnului Hristos din Evanghelie, îndem­nul «să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie» nu pune pe primul plan mortificarea, chinuirea sau suferința. Nu se referă în primul rând la dato­ria de a suporta cu răbdare micile sau marile neplăceri de zi cu zi și, mai ales, nu intenționează să fie o exaltare a durerii ca mijloc de a fi plăcuți lui Dumnezeu. Creș­tinul nu caută suferința pentru ea însăși, ci caută iubirea. Iar crucea acceptată, asumată, devine semnul iubirii și al dăruirii totale. A purta crucea pe urmele lui Hristos înseamnă a ne asemăna cu El în oferirea celei mai mari dovezi de iubire”, a spus ierarhul.

În a doua parte a cuvântului de în­­vă­țătură, Preasfinția Sa a evi­den­țiat evlavia de care Sfântul Ierarh Visarion se bucură de secole întregi în această zonă a țării noastre: „Sfântul Visarion a fost foarte mult cinstit în Țara Românească, în special în București, fiind recunoscut ca făcător de minuni și izbăvitor de molime. De aceea, moaș­tele sale, cinstitul său cap, a fost adus în Țara Românească de mai multe ori, când ciuma făcea ravagii în spațiul românesc. Pentru prima dată, moaștele sfântului au fost aduse în Țara Românească de domnitorul Constantin Mavrocordat. Sfintele sale moaște erau purtate în procesiune pe străzile Bucureș­tilor, făcându-se slujbe de Priveghere în mai multe biserici și mănăstiri din București, după care cinstitul odor era dus și în județele Ilfov, Teleorman, Dâm­bovița și Olt. Conform anumitor însemnări din perioada respectivă, pe unde trecea alaiul preoților cu capul Sfântului Visarion, creștinii se vindecau și molima scădea, astfel încât toți îl primeau cu mare evlavie, ca pe un odor de mare preț. În urma acestor minuni, mai multe lăcașuri de cult construite în acea perioadă l-au primit drept ocrotitor pe Sfântul Visarion, iar pomenirea lui se face și astăzi cu mare cinste”.

La final, părintele arhimandrit Antim David, starețul Schitului Măgureanu, i-a mulțumit ierarhului pentru binecuvântare și slujire, oferindu-i un frumos buchet de flori și o icoană cu chipul Sfântului Visarion.