Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Slujba Privegherii în cinstea Sfinţilor Împăraţi la Catedrala Patriarhală

Slujba Privegherii în cinstea Sfinţilor Împăraţi la Catedrala Patriarhală

Galerie foto (24) Galerie foto (24) Știri
Un articol de: Emilian Apostolescu - 20 Mai 2021

Biserica Ortodoxă i-a prăznuit vineri, 21 mai, pe Sfinţii Împăraţi şi întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa, Elena, prilej cu care Catedrala Patriarhală din Bucureşti și-a sărbătorit și hramul istoric. Sărbătoarea a început în seara zilei de joi, 20 mai, prin săvârşirea slujbei Privegherii în lăcaşul de închinare. Slujba a fost oficiată de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, ocrotitorii Catedralei Patriarhale, au fost cinstiţi cu multă evlavie de credincioşii prezenţi la slujba Privegherii. La final, Preasfinţia Sa a rostit un cuvânt de învăţătură în care a evidenţiat personalitatea şi faptele Sfântului Constantin: „Împăratul cinstit astăzi a fost un împărat mare din multe puncte de vedere, fiind un strălucit funcţionar imperial, un mare general, un om evlavios, un apărător al Bisericii şi sprijinitor al unităţii ei de pretutindeni. De aceea, posteritatea l‑a numit «cel Mare», atribut care nu i‑a fost dat de Biserică, ci de un filosof atenian păgân care, scriind biografia împăratului până în anul 324, i‑a oferit acest supranume. Bineînţeles, activitatea şi lucrarea Împăratului Constantin de după 324 au fost la fel de strălucite. Biserica, recunoscătoare, l‑a trecut în rândul sfinţilor şi l‑a numit «întocmai cu Apostolii» pentru că, prin libertatea pe care i‑a dăruit‑o în anul 313 după întâlnirea de la Mediolanum şi prin sprijinul material şi moral pe care l‑a acordat, aceasta a putut să îşi îndeplinească menirea, propovăduind Evanghelia Mântuitorului Hristos până la marginile imperiului şi dincolo de acestea”.

În continuare, ierarhul a prezentat pe scurt viaţa Împăratului Constantin, vorbind mai întâi despre familia sa şi despre deprinderile bune pe care el le‑a dobândit în sânul ei. Preasfinţia Sa a subliniat felul în care fiecare dintre părinţii săi şi‑a adus contribuția la dezvoltarea morală şi intelectuală a viitorului împărat, arătând cum numeroase valori umane şi spirituale înalte au fost cultivate în interiorul acestei familii. Ierarhul a ilustrat faptele meritorii ale Sfântului Constantin, menţionând şi o serie de realizări mai puţin cunoscute: „În anii 314‑315, Împăratul emite numeroase legi prin care «încreştinează» Codul penal roman, interzicând răstignirea sau zdrobirea picioarelor celor condamnaţi, dar şi stigmatizarea sclavilor, marcarea lor cu fierul înroşit, potrivit principiului că fiecare om este adus la existenţă după chipul lui Dumnezeu, iar mutilarea oricărei persoane umane constituie un păcat greu. Prin alte legi, el a interzis abandonul copiilor, pe care l‑a asimilat cu pruncuciderea. De asemenea, a interzis vinderea acestora, iar mai târziu, printr‑o altă lege, a oferit posibilitatea părinţilor care, din pricina sărăciei, şi‑au vândut copilul să îl poată răscumpăra. A îngreunat şi procedura de divorţ, pentru a împiedica disoluţia familiei, luând o mulţime de măsuri în favoarea acesteia”.

La final, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a vorbit despre sprijinul concret pe care Sfântul Constantin l‑a oferit Bisericii, amintind şi implicarea activă a mamei sale, Sfânta Împărăteasă Elena: „Cea mai importantă faptă săvârşită pentru unitatea Bisericii a fost convocarea, în anul 325, a Primului Sinod Ecumenic, de la Niceea, unde au participat 318 Părinţi şi unde Biserica, fără a aduce vreo învăţătură nouă, a stabilit şi a clarificat învăţătura de credinţă existentă, bazată pe Sfintele Evanghelii şi pe mărturia Părinţilor de dinainte cu privire la dumnezeirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. A pus la dispoziţia participanţilor toate mijloacele şi facilităţile de transport şi de cazare necesare şi a participat, împreună cu mama sa, la şedinţele de deschidere şi de încheiere a lucrărilor Sinodului, susţinând un discurs în care a cerut Părinţilor prezenţi să depună toate eforturile posibile pentru a reconstrui unitatea Bisericii, sfâşiată de erezia ariană”.

„Trebuie să reţinem că Sfântul Constantin a rămas vreme îndelungată modelul ideal al oricărui demnitar chemat să gestioneze treburile şi problemele unei comunităţi sau ale unui popor. Pentru noi, cei de astăzi, acesta constituie un exemplu atât pentru cei care conduc, cât şi pentru fiecare membru al unei familii, întrucât Constantin cel Mare a cultivat valorile familiei şi a luat măsuri foarte importante de sprijinire a acesteia”, a concluzionat Preasfinţia Sa.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, condus de părintele arhidiacon Mihail Bucă.