Rugăciune de laudă adusă Mucenicului Gheorghe la Mănăstirea Cernica

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, a fost cinstit în ziua sa de pomenire, marți, 23 aprilie, în biserica pe care o ocrotește din lavra ilfoveană Cernica. Cu acest prilej, Liturghia Darurilor înainte-sfințite a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. S-au rostit rugăciuni și cereri de pomenire pentru părintele arhimandrit Irineu Dogaru, care a fost înmormântat în aceeași zi în cimitirul obștii monahale.

Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe a fost întâmpinată de vie­țuitorii obștii ilfovene cu un program liturgic special, care a culminat cu săvârșirea Liturghiei Darurilor înainte-sfințite, în biserica ocrotită de Sfântul Mucenic purtător de biruință, de către Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieș­teanul, care a purtat veșminte de culoare închisă, având broderie discretă cu motive specifice acestei perioade de sfârșit a Postului Mare, precum cununa de spini și Sfânta Cruce. Alături de Preasfinția Sa s-a rugat un sobor de clerici, din care au făcut parte părintele arhimandrit Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale; părintele protosinghel Vasile Pîrjol, starețul Mănăstirii Cernica, precum și alți ieromonahi, preoți și diaconi, purtând, de asemenea, veșminte cernite.

După citirea Evangheliei rânduite în ziua de pomenire a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe (Ioan 15, 17-27; 16, 1-2) și rostirea Ecteniei mari au fost înălțate rugăciuni și cereri pentru pomenirea sufletelor ctitorilor, nevoitorilor și slujitorilor sfintei mănăstiri ilfovene trecuți la Domnul, dar și pentru părintele arhimandrit Irineu Dogaru, al cărui trup a fost depus în biserica Sfântului Nicolae din ostrovul mănăstirii și a fost înmormântat după Sfânta Liturghie.

La finalul slujbei, Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a înfăţişat aspecte din viața și pătimirea sfântului mucenic pomenit, prezentând și primele mențiuni din literatura aghiografică legate de cultul acestuia.

„Se pare că Sfântul Gheorghe nu a murit în timpul persecuțiilor lui Dioclețian deoarece marele istoric bisericesc Eusebiu de Cezareea, în lucrarea «Despre martirii Palestinei», nu îl menționează și pe Sfântul Gheorghe de Lida, ceea ce ne face să înțelegem că el a pătimit pentru Hristos din ordinul împăratului Liciniu, murind în jurul anului 315. Faptul că el a murit ca martir și că amintirea lui s-a păstrat în Biserică o dovedește o altă însemnare a aceluiași Eusebiu din lucrarea «Viața lui Constantin cel Mare», unde se spune că împăratul a poruncit ca în palatul său să fie reprezentat un general cu sfânta cruce pe coif, fără să-i menționeze numele. Istoricii consideră că este vorba despre Sfântul Mucenic Gheorghe, în cinstea căruia primul împărat creștin a zidit o biserică în noua sa Capitală. Împăratul Justinian cel Mare a construit o biserică la locul de pătimire al mucenicului din Lida, pe temeliile unei biserici mai vechi, care a fost zidită tot de Constantin cel Mare”, a spus ierarhul.

De asemenea, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a vorbit și despre cultul mucenicului pomenit, care s-a dezvoltat în întreaga lume creștină.

„Cultul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe s-a dezvoltat atât în Răsărit, cât și în Apus, lucru arătat de numeroasele locuri din Europa creștină, inclusiv în Dobrogea, unde s-au găsit mici vase de ceramică cu icoana sa, cu care pelerinii în Țara Sfântă luau untdelemn sfințit sau agheasmă de la locul unde a pătimit Sfântul Gheorghe, ducându-le în comunitățile creștine din care făceau parte. În cronicile bizantine, Sfântul Gheorghe, ca și Sfinții Mari Mucenici Dimitrie și Mina, apare menționat de mai multe ori ca implicându-se de partea creștinilor în luptele purtate împotriva păgânilor. De aceea, și armatele occidentale cruciate au avut o mare cinstire, contribuind la răspândirea cultului Sfântului Gheorghe în țările occidentale. În 1222, regele Richard Inimă de Leu al Angliei l-a proclamat ocrotitor al țării, poruncind să fie înscrisă pe steagul național Crucea Sfântului Gheorghe. În secolul al 14-lea, Sfântul Gheorghe a devenit ocrotitorul Georgiei, unii dintre cercetători considerând că numele țării a fost dat tot de Sfântul Mucenic. Sfântul Voievod Ștefan cel Mare al Moldovei l-a proclamat, de asemenea, ocrotitor al armatei și al țării. Din porunca lui s-au brodat două steaguri cu fir prețios, reprezentându-l pe Sfântul Mare Mucenic Gheor­ghe pe tron și ucigând cu sulița balaurul stând la picioarele lui. După căderea regimului comunist, armata de uscat din țara noastră l-a primit drept ocrotitor ceresc pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, astăzi fiind serbată Ziua Forțelor Terestre. Sfântul Gheorghe este cinstit în Răsărit, mai ales în Palestina, patria mamei sale, unde, până astăzi, creștinii își însemnează casele cu teracote care reprezintă icoana Sfântului Mare Mucenic Gheorghe ucigând balaurul pentru a le distinge de casele celor de alte cre­dințe”, a spus Preasfinția Sa.

În încheierea cuvântului său, Episcopul-vicar patriarhal a transmis un cuvânt de felicitare tuturor celor care își sărbătoresc în această zi ocrotitorul spiritual.