Procesiune cu lemnul Sfintei Cruci în Capitală

Înălțarea Sfintei Cruci a fost sărbătorită în chip deosebit și la Biserica „Sfântul Vasile cel Mare” de pe Calea Victoriei din Capitală. Fragmentul din Cinstitul lemn al Sfintei Cruci, aflat la această biserică, a atras sute de credincioși bucureșteni care au participat la bogatul program liturgic ce a cuprins și o procesiune în jurul lăcașului. Miercuri, 14 septembrie, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a săvârșit Sfânta Liturghie.

Așa cum este tradiția, în ajunul praznicului, un sobor de slujitori, condus de părintele Marin Comănescu, protoiereu al Pro­­to­­po­­­­pia­tului Sector 1 Capitală, a săvârșit Vecernia cu Litie și Acatistul Sfintei Cru­ci, fiind scoase spre închinare raclele ce adăpostesc fragmentul din lemnul Sfintei Cruci și o părticică din moaștele Sfântului Cuvios Irodion de la Lainici. În continuare, cinstitele odoare au fost purtate în jurul bisericii în tradiționala procesiune numită „Calea Sfintei Cruci, scară către Cer”, ajunsă în acest an la cea de-a 12-a ediție.

În ziua Înălțării Sfintei Cruci, în mijlocul comunității parohiale a poposit Preasfințitul Părinte ­Timotei Prahoveanul, care a să­vâr­șit rânduiala scoaterii Sfintei Cruci, după tipicul acestei zile, și Sfânta Liturghie la Altarul de vară, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi din care au făcut parte pă­rintele Pavel Rotaru, secretar ­în cadrul Protoieriei Sector 1 Ca­pitală, părintele paroh Cris­tian Tran­­dafir; părintele George Aniculoaie, redactor-șef la TRINITAS TV, precum și alți slujitori. La momentul rânduit, ierarhul a hirotonit întru diacon un tânăr teolog.

După citirea pasajului evanghelic, Preasfinția Sa a explicat care sunt momentele istorice sărbătorite în data de 14 septembrie, alături de Înălțarea Sfintei Cruci de către Episcopul Macarie al Ierusalimului: „Împărăteasa Elena a plecat către Constantinopol, ducând cu ea o mică parte a lemnului Sfintei Cruci. Cea mai mare parte a rămas la Ierusalim și a fost luată de perși, în anul 614, ca pradă de război. La scurt timp după aceea, împăratul Heraclie, în urma unor lupte, a readus în cetate lemnul Sfintei Cruci, fiind considerată aceea o zi a biruinței Ortodoxiei. La fel a fost considerată înainte și ziua sfințirii Bisericii Sfintei Învieri din Ierusalim, la 10 ani după ce au început lucrările, în data de 13 septembrie 335. A doua zi, Sfânta Cruce a fost înălțată în văzul tuturor de către Episcopul Maxim al II-lea. A treia Înălțare a Cinstitei Cruci înaintea credincioșilor a avut loc în anul 629, când păstorea la ­Ierusalim Patriarhul Zaharia. Așa­dar, cei trei episcopi, Macarie, con­­tem­­­poran cu Împărăteasa Ele­na, Maxim al II-lea, în vremea sfințirii Bisericii Sfintei Învieri, și Zaharia, în vremea Împăratului Heraclie, s-au bucurat să înalțe în văzul tuturor Cinstita și de Viață făcătoarea Cruce. Aceasta a rămas la Ie­rusalim o sărbătoare către care veneau credincioși din toată lu­mea”.

De asemenea, ierarhul a spus că Sfânta Cruce este stindardul Bisericii: „La toate slujbele și procesiunile care s-au desfășurat în locurile importante ale istoriei mântuirii noastre, Sfânta Cruce a fost purtată ca un stindard. Ea a fost așe­zată pe bisericile ctitorite de Sfânta Împărăteasă Elena și de mulți alți împărați. În toate lă­ca­șurile de rugăciune strălucește acest semn. Dacă acum observăm cu cât respect privesc oamenii steagurile unor națiuni apreciate în lume, cum trebuie să privim noi către stindardul creștinilor? Cum ne raportăm la acest semn așezat pe biserici și în casele credincio­șilor? Acest stindard, pe care trebuie să îl cinstim în mod deosebit, face parte din ființa noastră. Când am devenit creștini, fiecare dintre noi a fost pecetluit cu semnul Crucii”.

La final, părintele paroh Cris­tian Trandafir a mulțumit Prea­sfințitului Părinte Timotei Pra­­ho­vea­nul pentru prezență și binecuvântare, dăruindu-i un frumos buchet de flori.