Rugăciune pentru binecuvântarea anului bisericesc la Catedrala Patriarhală

În prima zi a anului bisericesc, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală din București, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai lăcașului de închinare. Conform tradiției, Preasfinția Sa a oficiat la final slujba de Te Deum, în cadrul căreia s-au rostit rugăciuni de mulțumire și de binecuvântare a noului an bisericesc.

În cuvântul de învăță­tură rostit după lecturarea pasajului evanghelic duminical (Matei 17, 14-23), ierarhul a ilustrat temele comune ale Evangheliilor ultimelor două duminici, precum și legătura evenimentului prezentat în Evanghelia acestei zile cu un cunoscut episod vechi-testamentar: „Episodul din Evanghelia de astăzi are loc după ce Hristos Domnul coboară de pe Muntele Tabor, muntele Schimbării la Față, și este, din anumite puncte de vedere, asemănător cu cel de duminica trecută, al umblării pe apă a lui Iisus și al potolirii furtunii. Și în unul, și în celălalt, Mântuitorul era mai înainte pe munte, retras pentru rugăciune, și de aceea pare la început absent. Și în Evanghelia de astăzi, și în cea precedentă, ucenicii trebuie să înfrunte singuri, în felul lor, misiunea încredințată de Iisus, care inevitabil are la bază expe­riența de credință. Atunci, ucenicii au avut de înfruntat puterea dezlănțuită a furtunii, iar în Evanghelia de astăzi au de înfruntat puterea directă a celui rău. Aceste încercări îi pun pe ucenici în fața adevăratei lor situații în ceea ce privește credința lor, comuniunea lor cu Hristos. Întoarcerea lui Iisus de pe muntele Schimbării la Față și întâlnirea cu mulțimea, din Evanghelia citită acum, ne aduc aminte și de momentul în care Moise coboară de pe muntele Sinai și îi vede pe israeliți adorând un idol, vițelul de aur. Acum, Iisus coboară de pe munte și îi găsește pe ucenici și pe iudei luptându-se cu tatăl idolilor, cu cel rău, și recunoscându-se neputincioși în fața lui. Și într-un caz, și în celălalt, avem de-a face cu o lipsă de cre­dință. Atunci, Moise distruge în fața poporului Tablele Legământului, arătând prin acest gest concret felul în care lipsa de credin­cioșie nimicește alianța cu Dumnezeu. Astăzi, Mântuitorul, coborât de pe munte ca oarecând Moise, exclamă în fața mulțimii iudeilor: «O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi?». (...) Darul vindecării oricăror nepu­tințe din popor fusese dăruit de Hristos Apostolilor Săi cu mult timp înainte de această vindecare a copilului lunatic. Aceștia aveau deja puterea de a vindeca și de a scoate demonii, astfel încât ar fi putut împlini singuri ceea ce tatăl disperat le cerea. Problema lor era însă lipsa de încredere în darul primit și puțina credință în Cel care le dăruise acest har. «Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?», îl întreabă Iisus pe Petru când era pe cale să se scufunde. Lecția predată lui Petru în Evanghelia duminicii trecute era valabilă și pentru ucenicii aflați atunci în corabie și este potrivită și pentru noi, ucenicii de astăzi”, a spus Preasfinția Sa.

Dimensiunea duhovnicească, liturgică a timpului

Potrivit Sinaxarului Bisericii Ortodoxe, la data de 1 septembrie se serbează începutul indictionului, adică al noului an bisericesc, moment marcat prin săvârșirea slujbei de Te Deum, rânduială în care este adusă mulțumire lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate cu îmbelșugare asupra poporului și Bisericii în anul care s-a încheiat, cerându-se în același timp milostivirea Sa și în anul care tocmai a început.

La finalul acestei slujbe săvâr­șite de Episcopul-vicar patriarhal, Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat semnificația acestei sărbători: „Ziua de 1 septembrie reprezintă pentru Biserica Ortodoxă începutul anului bisericesc. Spre deosebire de anul civil, anul bisericesc nu se limitează doar la măsurarea timpului, ci cuprinde în chip deosebit și dimensiunea duhovnicească, liturgică a timpului. Potrivit Sinaxarului din Mineiul zilei, data aceasta, 1 septembrie, ca început al anului bisericesc, a fost moște­nită din tradiția Vechiului Testament. Data echivalentă a acestei zile din calendarul iudaic este considerată ca fiind ziua în care Dumnezeu a început crearea lumii și, totodată, ziua în care apele potopului s-au retras în vremea lui Noe, acest lucru însemnând un nou început pentru omenire, o nouă creație. Un alt motiv pentru stabilirea zilei de 1 septembrie ca început al anului este și tradiția că în această zi a coborât Moise de pe Muntele Sinai cu Tablele Legământului, atunci luând ființă poporul Israel. De asemenea, tot în septembrie a fost sfințit Templul lui Solomon, dedicat slujirii lui Dumnezeu. Tot potrivit tradiției, Mântuitorul Iisus Hristos Şi-a început activitatea publică în ziua de 1 septembrie, când a intrat în sinagogă și a citit cuvintele prorocului Isaia care profețeau despre Persoana Sa dumnezeiască. Începutul anului bisericesc a fost instituit de Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din 325. Ei au stabilit să se sărbătorească data de 1 septembrie ca un început al mântuirii creștinilor, în amintirea intrării lui Hristos în mijlocul adunării poporului, vestind tuturor anul bineplăcut Domnului. Tot în ziua de 1 septembrie, Biserica a rânduit să fie pomenit Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul, din Dobrogea, care a alcătuit cronologia creștină, numărând pentru întâia oară anii începând de la Hristos”, a spus ierarhul.