Sărbătoarea Sfântului Silvestru ne vorbește despre puterea rugăciunii și a credinței adevărate

În Biserica Ortodoxă, în ziua a doua a lunii ianuarie, prăznuim doi mari sfinți, unul din Apus și altul din Răsărit: Sfântul Ierarh Silvestru și Sfântul Serafim de Sarov, care au trăit la distanță de 1.500 de ani unul față de celălalt. Singura biserică din sudul țării și cea mai veche având hramul Sfântului Ierarh Silvestru se află în București, foarte aproape de Calea Moșilor, artera care unește Piața Unirii cu zona Obor.

Deși nu este hramul principal, fiindcă biserica aceasta, când a fost ctitorită de Pârvan și Stanca, la 1743, a primit doar hramul Adormirii Maicii Domnului, totuși, când a fost reconstruită, între anii 1838 și 1839, i-a fost adăugat și hramul Sfântului Ierarh Silvestru. De fapt, biserica așa este cunoscută: „Sfântul Silvestru“. „Până acum trei ani era singura biserică din România cu acest patron care vine din lumea creștină occidentală a primului mileniu. Acum mai este una la Cluj. Pentru că este un hram rar, la această sărbătoare sunt mulți credincioși care vin din alte parohii sau chiar din locuri mai îndepărtate, deci din afara Capitalei, pentru a se închina la moaștele Sfântului Silvestru”, a declarat parohul bisericii „Sfântul Silvestru” din București, părintele Alexandru Gherasim.

Sfântul Ierarh Silvestru a fost episcopul Romei între anii 314 și 335, în perioada în care împărat era Sfântul Constantin cel Mare. Deci, în perioada când a fost convocat Întâiul Sinod Ecumenic de către împăratul Constantin, Sfântul Silvestru era episcop al Romei. El nu a participat personal la Sinod, la Niceea, însă a avut delegați. „Sfântul Ierarh Silvestru se remarcă prin activitatea sa și prin tăria și dârzenia cu care a apărat întotdeauna credința ortodoxă, nefăcând niciodată compromisuri și niciodată nu a căutat să placă oamenilor, de aceea a îndrăznit să-l mustre și pe marele împărat Constantin când acesta s-a aflat în greșeală. Poate și de aceea relațiile lor au fost mai reci”, a arătat, în predica sa, părintele paroh.

 Istoria este săracă în date privind viața Sfântului Silvestru. Ceea ce rămâne cert este că a fost un mare apărător al credinței. „Aș vrea să fac amintire, a adăugat în cuvântul său, părintele Alexandru Gherasim, doar de întâmplarea, de disputa pe care a avut-o cu vrăjitorul și rabinul Zamvri, dimpreună cu ceata înțelepților, care îl înconjurau pe acesta, pentru a apăra credința creștină. A lămurit cu Scripturile Vechiului Testament, pentru că fiind evrei nu putea să-i convingă sau să-i combată cu învățătura Noului Testament, cu Legea cea Nouă. Și atunci, Sfântul a luat texte din Legea Veche pe care le-a lămurit și a încercat să le deschidă ochii pentru că refuzau să primească ceea ce au vrut să le spună prorocii. Astfel, el a citat din Prorocul Isaia și a lămurit cum Fecioara a luat în pântece și L-a născut pe Pruncul Iisus, accentuând că este vorba de o fecioară”.

Sfântul Silvestru este printre primii Sfinți Părinți ai Bisericii care a tâlcuit acest text. Cu referire la ceea ce spune Psalmistul David: „Fiul meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut", el spune că este vorba de nașterea din veci a Fiului din Tatăl. Ceea ce lămurește Sfântul Silvestru spunea și părintele profesor Constantin Galeriu: „Astăzi este timpul lui Dumnezeu. Astăzi arată veșnicia." „Astăzi" descoperă eternitatea. Văzându-se înfrânți și biruiți de înțelepciunea și harul cu care era înzestrat Sfântul Silvestru, Zamvri i-a propus împăratului să treacă la lucruri mai materiale, mai palpabile, așa cum facem toți când nu ne străduim să pricepem cum ne putem apropia de Dumnezeu și ce înseamnă adevărata rugăciune. A fost adus un bou care era vestit că era foarte fioros și nimeni nu se putea apropia de el și Zamvri l-a provocat pe Sfântul Silvestru spunând că  va omorî animalul, rostind doar un cuvânt. Zamvri a făcut precum a spus și boul s-a prăbușit pe dată, doar auzind un cuvânt în urechea lui. Zamvri cere împăratului să învieze Sfântul Silvestru boul. Sfântul se roagă și îl înviază, arătând prin aceasta că Dumnezeu nu ia viața, ci dă viață, și acest lucru este grăitor pentru noi, pentru că Dumnezeu este creatorul a tot binele, ne-a dat viață, ne-a dat libertate și ne-a dat tot ce avem, însă noi, de cele mai multe ori, rătăcim, așa cum a rătăcit și Zamvri.

Sfântul Silvestru se ruga cu inima, nu doar cu buzele, doar exterior. El a biruit pe vrăjitor și pe cei dimpreună cu el prin harul lui Dumnezeu, pentru că era curat sufletește și avea în minte cuvintele Mântuitorului adresate Sfinților Săi Apostoli: „Vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi și în temnițe. Să nu gândiți de mai înainte ce veți răspunde; căci Eu vă voi da gură și înțelepciune, căreia nu-i vor putea sta împotrivă, nici să-i răspundă toți potrivnicii voștri.” Din viața Sfântului aflăm că înțelepții aceia s-au întors la Hristos pentru că au văzut că Zamvri a fost neputincios în fața harului dumnezeiesc.