La opt ani de la trecerea la Domnul a vrednicului de pomenire Arhiepiscop Justinian Chira, cel care a păstorit Eparhia Maramureșului și Sătmarului mai bine de un sfert de secol (1990‑2016), miercuri, 30 octombrie,
Episcopul Hușilor la catedrala din Bârlad
În Duminica a 2-a din Postul Mare (a Sfântului Ierarh Grigorie Palama), 12 martie, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” și „Sfântul Grigorie Palama”, din municipiul Bârlad, județul Vaslui.
Din soborul slujitorilor au făcut parte și părinții consilieri de la Centrul eparhial Huși, alături de părintele paroh Ciprian Tacu.
În cuvântul adresat celor prezenți, ierarhul Hușilor a vorbit despre contribuția teologică a Sfântului Grigorie Palama și despre modul în care acesta a arătat că omul poate deveni părtaș luminii dumnezeiești necreate: „Sfântul Grigorie Palama, fundamentându-se pe tradiţia biblică și patristică, dezvoltă, în deplină consonanţă cu Părinţii Bisericii de dinainte de el, faptul că Dumnezeu poate fi cunoscut, nu în fiinţa Sa, ci prin energiile Sale, care nu sunt altceva decât harul lui Dumnezeu (deschiderea lui Dumnezeu, ca dar, pentru noi, oamenii). În duminica precedentă am serbat un moment de triumf al Ortodoxiei, când cei care cinsteau icoanele și se închinau acestora au izbândit faţă de iconoclaști (cei care distrugeau icoanele). De fapt, a izbândit un adevăr dogmatic - în Duminica Ortodoxiei accentuăm faptul că temeiul dogmatic al icoanei este însăși întruparea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care Se face văzut, prin asumarea firii umane, din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Prin urmare, Dumnezeu-Fiul (a Doua Persoană a Preasfintei Treimi), întrupându-Se, devine vizibil - este faţa umană și, totuși, eternă a lui Dumnezeu. Noi Îl putem picta pe Dumnezeu, pentru că El S-a făcut văzut. În Duminica Sfântului Grigorie Palama este subliniat un alt adevăr, tot legat de Persoana lui Hristos - de aceea, cele două duminici sunt într-o strânsă legătură. Asumându-și firea omenească (îndumnezeind-o), Hristos devine temei al îndumnezeirii omului, adică al participării noastre la energiile necreate (la lumina lui Dumnezeu) sau, cum spune psalmistul David: «Întru lumina Ta vom vedea lumină». Cu alte cuvinte, participând la energiile necreate, noi putem deveni lumină”.