Slujire arhierească la Catedrala Patriarhală din Capitală

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a săvârșit vineri, 16 august 2024, în ziua de cinstire a Sfinților Martiri Brâncoveni, Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală din București. Anul acesta s-au împlinit 310 de ani de la moartea lor mucenicească, din anul 1714.

În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a vorbit despre viața, personalitatea și virtuțile Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu: „Constantin Brâncoveanu a fost un boier care a arătat prin faptele lui dragostea nu atât pentru numeroasa lui familie, cât pentru cel din urmă colaborator al lui. Mărturii pline de semnificație ne vorbesc despre atenția pe care a arătat-o la Potlogi și la Mogoșoaia, unde lângă reședințele sale a construit preafrumoase biserici. Cea de la Mogoșoaia, asemenea unui chivot, păstrează multe lucruri din vremea aceea: pictura și îndeosebi două icoane pe care Domnul Constantin Brâncoveanu le avea în odaia lui, înaintea cărora se închina în fiecare zi. Ce l-au recomandat pentru a fi domn al Țării Românești erau deja lucruri foarte cunoscute. Era un boier cultivat, asemenea altor rudenii ale lui de la care a învățat. Era un iubitor al Bisericii și deja ctitor al unor lăcașuri sfinte. Era iubitor al limbii grecești, după cum știa și limba latină, iar mai târziu, sunt mărturii că vorbea cel puțin discursuri obișnuite cu turcii; învățase deci și limba turcă. Era un părinte iubitor, care și-a educat în spirit creștin copiii, cele șapte fiice și cei patru băieți, toți aceștia purtând nume frumoase, care au legătură cu sinaxarele, dar și cu tradiția pământului românesc. A fost cinstitor în mod deosebit al Maicii Domnului. Multe dintre bisericile pe care le-a înălțat au fost așezate sub ocrotirea Maicii Domnului”.

În continuare, ierarhul a vorbit despre contextul morții mucenicești a Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu și a fiilor săi. „Cea mai importantă pagină a vieții lui, cea mai frumoasă icoană pe care Sfântul Constantin Brâncoveanu a zugrăvit-o, este aceea a sfârșitului său. În anul 1714, când împlinea 60 de ani, Constantin Brâncoveanu a fost vândut de către apropiații lui. (…) La Constantinopol a avut un tratament rezervat răufăcătorilor, în cea mai temută temniță, locuind mai multe zile în grota numită «a sângelui», unde nici candelele nu ardeau, pentru că nu aveau aer. Când a ieșit din locul acela, doamna lui și cei apropiați nici nu au putut să-l privească. Cu un ceas înaintea amiezii zilei de 15 august 1714, Constantin Brâncoveanu a fost dus înaintea sultanului Ahmed al 3-lea, în piața centrală a orașului, și, după o judecată sumară și denumiri grave, Constantin Brâncoveanu a fost întrebat dacă în cele din urmă dorește să-și recapete tronul, dar numai în cazul în care va trece la islam. Acest evlavios domnitor valah nu doar că a mărturisit în fața tuturor, a reprezentanților marilor puteri, care erau prezente, cât mai ales în fața poticnelii celui mai mic cocon al lui, Matei, care ezita în fața călăului. Cancelariile străine au consemnat momentul. Unul dintre martori spunea că îi tremura pana când scria rândurile, adresate unuia dintre suveranii Europei, pentru că o astfel de nedreptate nu mai cunoscuse istoria capetelor încoronate. «Măcar sufletul să nu-l pierdem» - au fost cuvintele lui Constantin Brâncoveanu. Înainte de a se așeza sub sabia călăului, voievodul i-a rugat pe toți cei prezenți să spună că Brâncoveanu Constantin a murit creștin”, a spus Preasfinția Sa.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.