„Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută”, Nașterea din Fecioara Maria a Fiului lui Dumnezeu devenit Om, a fost prăznuită cu multă solemnitate și bucurie la Catedrala Patriarhală din
Stareţul Sihăstriei a fost condus pe ultimul drum
Numeroşi preoţi, stareţi, stareţe, călugări şi credincioşi au venit ieri la Mănăstirea Sihăstria să-şi ia rămas-bun de la vrednicul stareţ. Slujba Înmormântării părintelui arhim. Victorin Oanele a fost oficiată după slujba Sfintei Liturghii de IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, împreună cu PS Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, şi PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului.
PS Varlaam Ploieşteanul a citit mesajul de condoleanţe al PF Părinte Patriarh Daniel, iar arhim. Calinic Popa, egumenul mănăstirii, a adresat un cuvânt emoţionant în numele obştii mănăstirii, prin care a exprimat recunoştinţa faţă de tot ce a făcut părintele Victorin pentru monahi şi pentru mănăstire, cerând totodată o ultimă iertare.
IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a subliniat în cuvântul rostit calităţile de om puternic şi hotărât ale părintelui Victorin: „Am simţit o statură puternică în fiinţa părintelui Victorin, parcă aplicându-se cuvântul din Evanghelie, că o casă adevărată se zideşte pe stâncă, pentru ca valurile, vânturile, trăsnetele să n-o dărâme. Am sesizat într-însul călugărul foarte hotărât, cu determinare, cu voinţă de a-şi îndeplini ţinta, în calitate de coordonator al sfintei Mănăstiri Sihăstria. Am observat, de asemenea, dragostea de pelerini a părintelui stareţ. Orice pelerin care venea găsea Sihăstria ca pe casa lui, şi părintele, din toamnă până-n toamnă, se străduia ca beciurile sfintei aşezări mănăstireşti să fie bine alimentate, nu numai pentru cei aproximativ o sută de călugări, dar şi pentru miile de pelerini“.
Mai mulţi credincioşi care l-au cunoscut pe părintele Victorin încă din anii '90 ne-au mărturisit că l-au simţit mereu ca pe un tată grijuliu, care se interesa, de cum îi vedea, dacă au stat la masă. I-a purtat pe toţi cu smerenie în rugăciune la toate slujbele bisericii, de la care era nelipsit. Le va lipsi, dar îl vor iubi în continuare şi sunt siguri că dânsul va veghea în continuare Sihăstria, care era „sufletul său“, aşa cum s-a exprimat o pelerină din Baia Mare, şi pe ei, pe toţi, închinătorii acestor binecuvântate locuri.
După slujba Înmormântării, părintele Victorin a fost condus la mormântul din cimitirul străvechii lavre. (Nicoleta Olaru)