Studii de Teologie Pastorală şi predicile Părintelui Ene Branişte

Prodigioasa activitate ştiinţifică a pr. prof. dr. Ene Branişte s-a desfăşurat în toate cele trei domenii ale disciplinelor catedrei pe care o onora: Liturgică, Pastorală şi Artă creştină, la care s-a adăugat şi deosebita lucrare omiletică şi catehetică.

În volumul IV al integralei sunt cuprinse mai întâi studiile sale de Teologie Pastorală, urmate de Panegirice, Predici la praznice şi duminici, Predici tematice, studii omiletice şi diverse cuvântări.

Această lucrare teologică şi ştiinţifică am prefaţat-o cu formula liturgică a îmbrăcării felonului: „Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate…“.

Din preocupările editoriale ale magistrului nostru se poate observa strânsa legătură de complementaritate dintre disciplinele Teologiei practice. Teologia Liturgică, ca slujire a lui Dumnezeu, se îngemănează cu Teologia pastorală, ca slujire a credinciosului, condus pe calea mântuirii, prin lucrarea pastorală, şi luminarea lui prin vestirea Cuvântului mântuitor.

Într-adevăr, părintele profesor Ene Branişte a fost un teolog acrivic şi profund, pentru că era un vrednic şi neîntrecut slujitor al Sfântului Altar, trăind profund fiecare act liturgic, săvârşit cu o deosebită delicateţe şi nobleţe, şi, în acelaşi timp, dovedindu-se un predicator de substanţă şi vocaţie. A fost un preot slujitor prin întreaga sa viaţă, care s-a împlinit ca o Liturghie.

Lucrarea liturgică şi sacramentală

Părintele profesor Ene Branişte, pentru a defini şi explica pe deplin lucrarea liturgică şi sacramentală a Bisericii, a legat-o şi a întregit-o cu activitatea pastoral-misionară a acesteia. De aceea, studiile de Teologie pastorală, care formează prima parte a prezentului volum, urmăresc trei probleme centrale.

Preotul ca persoană liturgică, cu o chemare sau vocaţie specială, instituită prin hirotonie şi trimisă spre împlinirea misiunii sfinte, având o viaţă morală pilduitoare şi plină de virtuţi, ca păstor şi om; preoţia, ca instituţie divină, legată direct de slujirea arhierească a Mântuitorului Hristos, cu o profundă argumentare biblică şi cu o misiune mântuitoare de împlinit, în Biserică şi societate, prin „rolul ei sacramental sau sfinţitor“; mijloacele şi metodele pastorale necesare conducerii credincioşilor pe calea mântuirii.

Importanţa slujirii preoţeşti este întărită prin mulţimea virtuţilor necesare unui preot şi prin viaţa sa lăuntrică sau duhovnicească, îmbunătăţită continuu prin rugăciune, reculegere, spovedanie şi împărtăşanie, precum şi prin lecturi biblice şi duhovniceşti.

Autorul subliniază că „tactul preoţesc în sensul bun al cuvântului, nu înseamnă însă abilitate, prefăcătorie ori şiretenie, care cochetează cu moralitatea şi urmăresc salvarea sau satisfacerea intereselor personale sau pământeşti“.

În sprijinul împlinirii cu vrednicie şi cu folos duhovnicesc şi mântuitor a celei mai grele şi mai sensibile dintre lucrările preoţiei, duhovnicia, prin Taina Spovedaniei, Părintele profesor Ene Branişte ne oferă un material despre înţelepciunea şi experienţa duhovnicilor de odinioară. Acest material ne va fi de folos tuturor, mai ales acum, când Sfântul Sinod al Bisericii noastre a declarat anul 2014 „Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Euharistii)“ în Patriarhia Română.

Pentru întregirea acestui material pastoral de bază, aşteptăm reconstituirea şi publicarea întregului „Curs de pastorală“, pe care l-am folosit, în formă dactilografiată, toţi profesorii de Pastorală de după părintele Branişte.

Propovăduirea Cuvântului duhovnicesc

Deosebita şi valoroasa activitate de propovăduire a Cuvântului dumnezeiesc, împlinită şi tipărită, a părintelui Branişte este cuprinsă în următoarele patru părţi ale acestui volum. Mai întâi am aşezat panegiricele, modele pentru astfel de cuvântări, închinate cu predilecţie la trei sfinţi, apropiaţi sufletului său, şi anume: două Sfântului Dimitrie Basarabov, unul Sfântului Nicolae şi patru Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, „cel mai apropiat de vremea noastră, dintre cei opt sfinţi români canonizaţi până acum de Sfântul Sinod al Bisericii noastre“.

Următoarea parte cuprinde Predicile: la marile praznice (5) şi la unele Duminici ale anului bisericesc (13). La acestea se adaugă, în partea următoare a volumului şi unele Predici tematice, cum ar fi cele rostite în Săptămâna Sfintelor Pătimiri sau la hramul Facultăţii de Teologie (30 ianuarie).

Din dorinţa părintelui profesor Ene Branişte de a lega întotdeauna partea practică de cea teoretică, iată că descoperim şi recenzii ale sale la lucrări de omiletică sau chiar Îndrumări către preoţi, privitoare la datoria şi modul de a predica.

Am inclus la sfârşitul operei omiletice a magistrului nostru şi trei modele de cuvântări la înmormântări sau necrologuri, rostite sau scrise pentru doi dintre marii profesori de Teologie de la Bucureşti, adică pr. prof. Grigore Cristescu şi pr. prof. Petre Vintilescu.

Datorie de suflet

În încheierea acestui volum, ţinând seama de implicarea deosebită a părintelui profesor Ene Branişte în viaţa religioasă internă şi în cea externă a Bisericii noastre, fiind trimis pentru a reprezenta Biserica noastră peste hotare, am introdus şi unele dintre cuvântările, referatele sau bogatele sale cronici la acele evenimente, sau chiar două eseuri: „Gânduri şi însemnări despre carte şi citit“ şi „Răscoala din 1907 reflectată în literatura epocii“, pe care le punem la îndemâna celor interesaţi.

Aflându-ne la finalizarea celor patru volume care reunesc opera integrală, culeasă din diferitele publicaţii, a mentorului şi părintelui nostru Ene Branişte, considerăm că ne-am îndeplinit doar o datorie de suflet, aducându-i astfel cuvenitul omagiu, în numele tuturor ucenicilor săi, dar şi preţuirea Bisericii noastre, pe care a exprimat-o Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, la comemorarea a 100 de ani de la naşterea marelui teolog.

Prin această restituire oferim posterităţii posibilitatea redescoperirii personalităţii acestui mare profesor de Teologie, care a ilustrat în perioada cea mai grea a secolului al XX-lea Liturgica, Pastorala şi Arta creştină românească.