Târgul Rădășenilor la șase veacuri de istorie

Localitatea suceveană Rădășeni, ținut al livezilor nesfârșite și al oamenilor credincioși și primitori, a aniversat vineri, 16 februarie, șase secole de la prima atestare documentară. Cu acest prilej, la Căminul cultural din localitate a fost organizată o ceremonie solemnă în cadrul căreia au luat cuvântul personalități ale vieții bisericești și culturale, care își au obârșia în această localitate sau care au dezvoltat de-a lungul vieții legături cu așezarea bucovineană, dar și reprezentanți ai autorităților de stat. La finalul evenimentului, personalitățile marcante ale istoriei recente a localității au primit distincții.

Manifestarea aniversară a fost deschisă de primarul comunei, Neculai Perju, care a adresat par­ticipanților un cuvânt de bunvenit, iar după intonarea Imnului național și săvârșirea unei slujbe de mulțu­mire, edilul a prezentat istoricul localității.

În continuare, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureș­tilor și fiu al localității, a rostit un cuvânt de binecuvântare în care a evidențiat aportul satului natal la istoria Bisericii din această parte a Bucovinei.

„Dincolo de amintirile personale care pot fi subiective, sunt și multe care ne determină să apreciem acest loc. Satul Rădășeni a avut o școală pentru preoți, după cum se arată într-un document din veacul al 17-lea, care spune că era un mare protopsalt, chir Gheorghie, care îi învăța pe tineri muzica psaltică. Era un fel de seminar cu mult îna­inte de Școala de cateheți de la Fălticeni și alte școli de teologie foarte cunoscute mai târziu, mai ales de la începutul veacului al 19-lea. La această școală a învățat și un domn al Moldovei. De aceea, el a revenit aici și a ctitorit o biserică. La Rădășeni au poposit oameni mari, cum mai poposesc încă și nădăjduim că vor mai poposi. Ca slujitor al Bisericii, am apreciat atenția și evlavia celor de aici. Arhimandritul Cleopa Ilie spunea că a fost singurul sat dintre cele la care a apelat care l-a ajutat să refacă Sihăstria, care trecuse prin flăcări. Părintele Cleopa a revenit aici de multe ori. Părintele Paisie Olaru, la fel. Au fost și alți oameni mari care au fost aici, între ei un savant și un mare teolog, Andrei Scrima. Părintele Petroniu Tănase a poposit și el în casa părintelui Câmpeanu. 600 de ani înseamnă foarte mult”, a spus Preasfinția Sa.

Un cuvânt de evocare a rostit și scriitorul Grigore Ilisei, care a zugrăvit în culori pastelate un tablou al așezării din anii binecuvântați ai copilăriei sale.

„În anii copilăriei mele străbăteam drumurile acestei așezări. Drumurile erau noroioase, dar casele aveau o lumină cu totul specială. Era acest alb văros, aproape lunar, care este unul distinctiv și nobiliar. Albul acesta se împerechea cu cărbunosul draniței de pe aco­perișul caselor și se lumina de jăraticul florilor care înconjurau casele și ogrăzile. Mai era o împerechere frumoasă în ceea ce privește locul acesta care ținea de etosul locului. Erau straiele oamenilor, expresie a unei lumi interioare cu totul aparte. Am făcut o asemănare între portul acesta de o mare sobrietate al femeilor din Rădășeni, mereu în negru, cu femeile elene, care și ele aveau același mod de a se înfățișa semenilor lor. (…) Sunt multe sate vrednice, cu oameni de ispravă în cuprinsul acestei țări, dar satul acesta a fost cunoscut de mult. Au ieșit oameni de vază din plasma acestui sat, dar nu ei au dus faima acestei așezări, ci toată suflarea cu lucrarea ei zilnică tăcută și smerită”, a rememorat scriitorul.

Alocuțiuni au mai rostit și prefectul județului Suceava și vice­preșe­dintele Consiliului Județean Suceava.

Un moment solemn l-a reprezentat acordarea titlului de cetățean de onoare al localității Rădășeni prof. univ. dr. Vasile Astărăstoaie și prof. univ. dr. Mircea Onofriescu. Totodată, au fost acordate și diplome de excelență invitaților speciali, precum și profesorilor pensionari.

În ziua precedentă, joi, 15 februarie, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul a oficiat Sfânta Liturghie în biserica închinată Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel din Rădăşeni, precum şi o slujbă de pomenire pentru mama sa, Elena Aioanei, şi pentru ctitorii, slujitorii, ostenitorii şi credincioşii trecuți la Domnul.

Cu acest prilej, scriitorul Grigore Ilisei a rostit un cuvânt de evocare în care vorbit despre ospitalitatea locuitorilor acestor ţinuturi, pe care a asemănat-o cu filoxenia lui Avraam de la Mamvri: „E un fel de poftire a lui Avraam, în fața căruia se înfățișează trei Bărbați. E treimica întruchipare și Avraam Îl roagă pe Domnul să nu îl ocolească, să intre în cortul acela unde el își arată caratele omenirii și ale iubirii de Domnul. Această poftire pe care astăzi ne-o face în ceruri Maica Elena ține de felul ei de a fi, mereu cu brațele deschise și îmbrățișân­du-ne pentru a ne arăta strălucirea omenirii ei și a bunătății sufletești. Mulți oameni s-au așezat în casa familiei Aioanei, nu sub stejarul de la Mamvri, dar sub umbrarul de viță din acea curte tihnită, o casă veche românească, cu o grădină a dorului, a tihnei și a iubirii. Toți cei care pășeam acolo eram fericiți de un ospăț de o factură cu totul specială. Nu era un ospăț împărătesc, ci al unor oameni gospodari și acea dragoste de a fi împreună”.