Târnosirea bisericii din Parohia Becicherecu Mic, județul Timiș

Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, a vizitat ­duminică Parohia Becicherecu Mic, județul Timiș, Protopopiatul Timișoara I, și a săvârșit slujba sfințirii bisericii parohiale cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

La orele dimineții ierarhul a fost întâmpinat în fața bisericii de către reprezentanți ai auto­rităților locale, soborul de preoți slujitori și numeroși credincioși. După cuvântul de întâmpinare rostit de preotul paroh Ioan Jurji, a început rânduiala sfințirii lăca­șului de rugăciune. Biserica a fost înconjurată de slujitori și popor, săvârșindu-se obiș­nuita rânduială, stropind lăcașul de rugăciune cu apă sfințită și ungând cu Sfântul și Marele Mir. Slujba a continuat cu depunerea sfintelor moaște în piciorul Sfintei Mese, pecetluirea ei, spălarea jertfelnicului și unge­rea lui cu Sfântul și Marele Mir. După pregătirea Sfintei Mese cu acoperăminte și împodobirea ei cu cele specifice (chivot, Evanghelie, cruci și sfeșnice), s-au rostit rugăciunile rânduite.

După încheierea târnosirii Sfintei Mese a început Sfânta Liturghie săvârșită de Mitropolitul Banatului, înconjurat de soborul de slujitori. Au participat sute de credincioși, atât în sfântul lăcaș, cât și în curtea lui. La sfârșit, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan a oferit rangul de iconom stavrofor preotului pensionar Ilie Dumitru și preotului paroh Ioan Jurji. Ierarhul a rostit cuvântul de învățătură în care vorbit despre chemarea primilor ucenici ai Domnului nostru Iisus Hristos la slujirea apostolească. Părintele Mitropolit a subliniat ascultarea și disponibilitatea Sfinților Apostoli pentru slujire, jertfă și misiune. Această disponibilitate o cere și azi Domnul Iisus Hristos de la slujitorii sfintelor altare, dar și de la fiecare creștin în parte.

Localitatea Becicherecu Mic este atestată documentar pentru prima dată în documente datând din anul 1232. Populația comunei era formată, în trecut ca și în prezent, din locuitori de mai multe etnii, români, maghiari, sârbi, ucraineni și germani, care au trăit întotdeauna în bună pace. După anul 1970 populația românească devine majoritară în localitate.

Prima biserică a acestei parohii a fost un lăcaș de cult de lemn, iar din anul 1758 este amintită, în documentele vremii, o biserică de cărămidă, folosită în comun de către ortodocșii români și de cei sârbi. După anul 1897 românii încep demersurile pentru zidirea unei biserici proprii, care se va finaliza și binecuvânta în anul 1909. După anul 2010, în timpul păstoririi preotului Ioan Jurji, biserica a fost complet renovată, împodobită cu iconostas și mobilier sculptat, precum și cu pictură realizată în tehnica frescă.