Vernisajul expoziției de partituri psaltice la Biblioteca Sfântului Sinod

Biblioteca Sfântului Sinod de la Mănăstirea Antim din București a găzduit luni, 29 septembrie, vernisajul unei expoziții de partituri psaltice, organizată cu sprijinul Sectorului teologic-educațional al Patriarhiei Române, cu ocazia Centenarului Patriarhiei Române. Expoziția face parte din cadrul evenimentelor Festivalului-concurs național de muzică bisericească „Lăudați pe Domnul!” 

Expoziția a fost realizată la inițiativa diac. dr. Marius-Nicolae Șerban, bibliotecar la Biblioteca Sfântului Sinod. Invitați speciali la acest eveniment au fost prof. univ. dr. Nicolae Gheorghiță, de la Universitatea Națională de Muzică din București, și părintele prof. dr. Vasile Stanciu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. Conferința a fost moderată de părintele conf. dr. Stelian Ionașcu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București. 

Vernisajul expoziției a început cu adresarea unui cuvânt de bun-venit invitaților de către părintele arhimandrit Policarp Chițulescu, consilier patriarhal și directorul Bibliotecii Sfântului Sinod: „Evenimentul acesta reprezintă un act de recunoștință filială îndreptat spre Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care împlinește 18 ani de păstorire patriarhală, iar cu acest prilej îi urăm ani mulți și buni, cu sănătate, sub ocrotirea Preasfintei Treimi”. 

În continuare, diac. Marius-Nicolae Șerban a vorbit despre cele mai importante tipărituri muzicale regăsite în vitrinele Palatului Bibliotecii Sfântului Sinod: „Ne-am adunat în seara aceasta ca să omagiem muzica bisericească din cei 100 de ani de Patriarhat. Viața și activitatea Patriarhiei Române în acest prim secol de existență a fost caracterizată de multe schimbări și evenimente, unele chiar radicale, care au avut urmări pe măsură. Acest lucru se poate observa și în evoluția muzicii bisericești de la noi. Această perioadă de 100 de ani o putem împărți în trei mari perioade: înainte, în timpul și după regimul comunist. În funcție de aceste trei perioade ne vom raporta și noi la muzica bisericească de pe teritoriul românesc. [...] Am ales să încep această expoziție din partea stângă, în prima vitrină, unde veți întâlni șase teoreticoane tocmai pentru a vedea cât mai clar schimbările care au avut loc cel puțin în ceea ce privește teoria muzicii bise­ricești de la noi. Am ales un exemplu concret, anume evoluția intervalică a glasului al II-lea, unul dintre cele mai controversate glasuri muzicale, deoarece, de foarte multe ori, structura sa intervalică se confundă cu structura plagalului său, adică a glasului al VI-lea. Cu ajutorul exponatelor putem observa cum a fost predat glasul al II-lea la jumătatea secolului al 20-lea, care au fost schimbările generate de uniformizarea muzicii bisericești și cum este predat astăzi. În cea de a doua vitrină, am expus câteva dintre cărțile de bază pentru Cântările Sfintei Liturghii. În aceasta putem observa cărțile care erau cel mai frecvent întâlnite în țara noastră, din care erau interpretate cântările ce împodobeau cea mai importantă slujbă a Bisericii noastre, anume Sfânta Liturghie. Aici amintim «Liturghierul de strană» al maestrului Ion Popescu-Pasărea, «Liturghierul ritmic» al lui Nicolae Severeanu, sau «Cântările Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii», editate de arhid. Anton Uncu. În următoarea vitrină am expus una dintre cele mai întâlnite cărți, anume «Anastasimatarul», în care putem vedea cântările Vecerniei de Sâmbătă seara, a lui Ștefa­nache Popescu, sau «Anastasimatarul» arhim. Victor Ojog. [...] Un alt punct central al acestei expoziții îl reprezintă alte tipărituri vechi, deschise la aceleași cântări ca și celelalte volume apărute în ultima perioadă. Aici vorbim despre «Anastasimatarul» Sfântului Cuvios Macarie, apărut la Viena în 1823, reeditat și în zilele noastre în anul 2002, la București; «Antologie de cântări», editată de Preasfințitul Părinte Nectarie Frimu la Neamț, în 1840, și «Buchetul muzical athonit», volumul 1, din anul 2000”. 

Părintele prof. dr. Vasile Stanciu a vorbit despre importanța cântării corale. „Mi-am ales această temă, privind «Caracterul național al cântării corale», pentru că cei 100 de ani de la înființarea Patriarhiei Române s-au concretizat într-o creație corală profund românească, de mare calitate. Majoritatea compozitorilor, începând cu Dumitru Georgescu-Kiriac, continuând cu Gheorghe Cucu și alți compozitori precum Nicolae Lungu, Iulian Cârstoiu sau Constantin Drăgușin la București, sau în Transilvania Gheorghe Dima, Timotei Popovici, Gheorghe Șoima și mulți alții, au încercat să pună în lumină cântarea de strană, să o armonizeze într-un stil aparte, într-un stil românesc, un stil care se potri­vește românului ortodox, care să îl ajute la rugăciune și să intre în comuniune cu Dumnezeu. Biserica Ortodoxă Română, prin cântarea corală românească, de factură bizantină, a dobândit un renume interna­țional. Cred că suntem singura Biserică Ortodoxă din toată lumea care are o asemenea bogăție corală bisericească. Așadar, am încercat să aduc câteva elemente legate de caracterul național al cântării corale din Biserica română, în cei 100 de ani care au trecut de la înființarea Patriarhiei Române”, a spus părintele prof. dr. Vasile Stanciu.

La sfârșit, prof. univ. dr. Nicolae Gheorghiță a subliniat evoluția cântării psaltice în cei 100 de ani de Patriarhat: „Subiectul meu a încercat să marcheze trei puncte esențiale: în primul rând ce s-a întâmplat pe parcursul acestui secol cu didactica predării cântării psaltice și a muzicii bizantine în România. Al doilea punct s-a referit la evoluția cercetării muzicologice bizantine, iar punctul trei a fost dedicat perspectivelor de dezvoltare a acestor științe în țara noastră”. 

În cadrul evenimentului a avut loc o conferință în care s-au prezentat cele mai importante aspecte legate de muzica bisericească în spiritul autentic românesc.