Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Viaţa parohiilor: Biserica Nicoriţă, de zece ani în planul naţional de restaurare

Viaţa parohiilor: Biserica Nicoriţă, de zece ani în planul naţional de restaurare

Un articol de: Nicoleta Olaru - 03 Aug, 2007

▲ Aflată sub ocrotirea Sf. Mc. Ioan cel Nou de la Suceava, Biserica Nicoriţă din Tătăraşi a avut la început statut de mănăstire ▲ Domnitorul Al. I. Cuza a transformat mănăstirea în biserică de enorie ▲ După 1940, fisurile bisericii au început să se adâncească ▲ „Avem şi proiect făcut de Ministerul Culturii şi Cultelor, de aproape 10 ani“ ▲

Istoria Bisericii „Sf. Ioan cel Nou“ - Nicoriţă din cartierul ieşean Tătăraşi începe o dată cu sosirea la Iaşi a moaştelor Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. În drumul lor, de la Cetatea Albă la Suceava, în anul 1402, moaştele Sfântului Ioan au poposit o vreme aici. Întâi fuseseră întâmpinate de mitropolitul Moldovei în locul numit Poiana Vlădicăi, Vlădicenii de astăzi, unde a şi fost ridicată o mănăstire.

„Biserica Nicoriţă are o istorie legată de Sfântul Mc. Ioan cel Nou de la Suceava. Pe atunci era pădure în locul în care există biserica noastră de astăzi. Oamenii s-au închinat cu credinţă moaştelor făcătoare de minuni, apoi, fiica unui boier evlavios a ridicat o biserică pe locul unde Sfântul Ioan poposise“, ne-a declarat pr. paroh Ioan Leonte.

Mănăstire, apoi enorie

Hatmanul Nicoară, cumnat al domnitorului Miron Barnovski, a zidit actuala biserică de piatră şi cărămidă, în stil moldovenesc. Mai întâi a fost mănăstire. Miron Barnovschi a înzestrat-o cu pământ, iazuri şi sate, la dezvoltarea ei contribuind şi alţi domnitori ai vremii. După secularizarea averilor mănăstireşti de la 1864, biserica a fost transformată în biserică de parohie, aşa cum a rămas până astăzi. Altarul bisericii este o calotă în sfert de sferă, cu turlă înaltă pe naos. Cea de-a doua turlă de pe pridvor i-a fost adăugată Bisericii Nicoriţă în secolul al XIX-lea, atunci când a fost renovată. Construită, la început, cu pridvor deschis, Bisericii Nicoriţă i s-a închis pridvorul în timpul unui nou val de restaurări. După cum ne-a spus pr. paroh, când se vor face restaurările este posibil ca pridvorul să fie redeschis.

Două cutremure şi-au spus cuvântul

După cutremurul din 1940, fisurile apărute între timp în corpul bisericii s-au pronunţat, cutremurul din 1977 reuşind să acopere în întregime pictura. „Acum e nepictată, în stare de restaurare. Avem şi proiect făcut de Ministerul Culturii şi Cultelor, de aproape zece ani“, ne-a mai spus mâhnit părintele Ioan.

Părintele Leonte susţine că ar trebui să se acorde o atenţie mai mare patrimoniului cultural naţional. „Biserica noastră este în planul naţional de restaurare de zece ani. Problema este tot cea a fondurilor, care de obicei se epuizează când e vorba să demarăm astfel de lucrări“. Dumnealui a menţionat, de asemenea, că avizul pentru proiectul „Consolidare, Restaurare şi Conservare“ a fost aprobat din 1998. „Actele sunt greu de refăcut, timpul trece şi.. monumentele se deteriorează“, ne-a mai spus părintele Ioan. Întrucât fisurile au fost curăţate, în vederea restaurării, acum se deteriorează şi mai tare. Cu multă chiverniseală, părintele a reuşit să pună deoparte ceva fonduri şi, cu speranţa contribuţiei ministerului, lucrările vor demara în curând, chiar în vara aceasta.

Dificultăţi şi speranţe

Păstorind aproximativ 1.000 de familii, din care doar o mică parte sunt de altă confesiune, în parohia părintelui Ioan domneşte o atmosferă de pace, de calm, de prea multă linişte. Asta poate şi din cauza faptului că majoritatea enoriaşilor sunt trecuţi de vârsta a doua. Prezentându-ne, pe scurt, programul liturgic, în care, cu mult tact, a strecurat şi câteva zile de cateheze (joi, vineri şi duminică), privirile s-au oprit undeva sus..., la înălţimea sfântului locaş. Tăcut, lăuntric, glasul lui s-a înăsprit de o dorinţă arzătoare: „Ar trebui legi mai ferme..., ar trebui să se lucreze încontinuu pentru ca să recuperăm...“

Parteneriat educaţional cu Grădiniţa nr. 6 din Iaşi

Parohia Nicoriţă se află în parteneriat cu Grădiniţa nr. 6. După cum ne-a spus părintele paroh Ioan Leonte, acest proiect presupune un program prin care copiii sunt duşi de educatori şi părinţi la biserică, iar parohia le oferă asistenţă religioasă, cateheze şi diferite daruri. Potrivit proiectului semnat de dna Teodorina Alexandru, prin colaborarea cu Biserica Nicoriţă din Iaşi, pe parcursul anului şcolar 2006-2007 s-au desfăşurat diverse acţiuni precum: familiarizarea copiilor cu specificul lăcaşului sfânt; cunoaşterea de către copii a semnificaţiei sărbătorilor religioase; însuşirea moralei creştine, copiii fiind învăţaţi să discearnă între bine şi rău; învăţarea de rugăciuni şi practici religioase; participarea la diverse slujbe în sărbători religioase importante; întâlniri cu preotul Ioan Leonte, care le-a prezentat întâmplări şi fapte ale sfinţilor, pilde; expoziţie de desene pe teme religioase etc. „Parteneriatul dintre biserică şi grădiniţă, relaţionarea cu comunitatea, are un rol foarte important în desăvârşirea actului educaţional, oferă copiilor baza unui comportament corect şi civilizat, un model bun de urmat“, spune dna Alexandru. (N.B.)