„Vom avea ca prioritate unitatea întru credinţă a românilor din nordul Europei“

▲ Cuvântul rostit de PS Macarie DRĂGOI, primul episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, la slujba hirotonirii Preasfinţiei Sale întru arhiereu, la sărbătoarea Izvorul Tămăduirii din 2 mai a.c. ▲

„Cel ce va bea din apa pe care Eu i-o voi da, nu va mai înseta în veac, că apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică“ (Ioan IV, 14)

Praznicul de astăzi ne cheamă să ne împărtăşim încă o dată din izvorul cel dătător de viaţă al lui Hristos Cel Înviat, prin Maica Domnului, care este izvor de tămăduiri tocmai pentru că a născut pe Izvorul vieţii, Cel pe care moartea nu L-a ţinut şi prin Învierea Sa toţi am primit vindecare. Maica Preacurată, ca o icoană a desăvârşitei slujiri, ne îndeamnă şi pe noi astăzi, ca oarecând pe Leon împăratul, să-i urmăm, adâncindu-ne în slujire şi purtând pe mâinile noastre apa cea vie, care poate să potolească setea şi să lumineze ochii poporului lui Dumnezeu, precum pe cei ai orbului vindecat la izvorul ei cel făcător de minuni.

Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii îşi are începutul în minunea săvârşită de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu în pădurea din apropierea Constantinopolului, în secolul al V-lea, prin împăratul Leon cel Mare, care căuta să slujească un semen

de-al său, orb şi însetat. Prin această minune trebuie să înţelegem că Fecioara Maria rămâne izvorul nesecat al minunilor împărtăşite nouă, mai ales când suntem în slujirea aproapelui nostru.

„Că jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară“

Cu aceste simţăminte faţă de „Cea mai înaltă decât cerurile“, m-am apropiat şi eu astăzi spre a fi hirotonit arhiereu la acest sfânt altar al Catedralei mitropolitane din Cluj-Napoca, la care m-am învrednicit a sluji în ultimii ani, altar aflat sub ocrotirea ei, rugându-o să facă şi din mine izvor de apă vie, prin Dumnezeiescul har, „cel ce totdeauna pe cele neputincioase le vindecă şi pe cele cu lipsă le împlineşte“. Arhierescul har care mi s-a împărtăşit astăzi prin lucrarea Înaltpreasfinţiţilor şi Preasfinţiţilor Părinţi plineşte chemarea mea la această slujire încredinţată de Hristos, Arhiereul mântuirii noastre, prin Sfântul Sinod, pentru nou înfiinţata episcopie a Europei de Nord.

Românii stabiliţi în Peninsula Scandinavă, înainte şi după 1989, şi organizaţi în câteva comunităţi parohiale în Suedia, Norvegia şi Danemarca, au primit binecuvântarea şi susţinerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi a Sfântului Sinod al Bisericii Mame de a întemeia pentru ei această episcopie. Astfel, în şedinţa de lucru a Sfântului Sinod din 5 martie 2008, am fost ales la cârma acestei nou înfiinţate eparhii.

Văzând încrederea ce mi s-a acordat din partea tuturor ierarhilor Sfântului Sinod al Bisericii noastre, am convingerea că, aşa cum astăzi m-au înconjurat spre a mă învrednici de slujirea arhieriei, mă vor susţine şi pe mai departe, cu rugăciunea şi cu sfatul, în misiunea pastorală la care am fost chemat. Sunt conştient atât de măreţia harului împărtăşit, cât şi de povara jugului pe care l-am luat, urmând îndemnul Mântuitorului Iisus Hristos: „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre. Că jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară.“ (Matei XI, 29-30).

Unitate întru credinţă şi statornicirea legăturilor de convieţuire şi colaborare

Cred că înfiinţarea unei noi eparhii ridică multe probleme şi surprize, însă tot aşa cred că prin răbdare, înţelepciune şi multă rugăciune fiecare problemă îşi poate afla soluţia şi rezolvarea ei. Cu aceste gânduri îmi îndrept inima şi slujirea de părinte şi frate către preoţii şi credincioşii care m-au propus Sfântului Sinod de a le deveni întâistătător, asigurându-i de întreaga mea disponibilitate şi jertfelnicie.

Întrucât eparhia noastră este compusă din comunităţi răsfirate şi aflate în minoritate în întreaga Peninsulă Scandinavă, vom avea ca prioritate atât unitatea întru credinţă a românilor din nordul Europei, cât şi statornicirea legăturilor de convieţuire şi colaborare cu celelalte comunităţi confesionale şi etnice. Se impune să avem în atenţie în special tinerii, mulţi dintre ei născuţi acolo sau plecaţi de timpuriu din ţară, care au nevoie să li se împărtăşească atât credinţa, cât şi limba şi tradiţiile strămoşilor lor, ca moştenire binecuvântată. De aceea, socotim că episcopia noastră trebuie să devină un centru de cultură şi spiritualitate românească, menit să polarizeze toţi factorii capabili să susţină această nobilă lucrare care înseamnă: şcoli parohiale, activităţi sociale, culturale şi duhovniceşti, o catehizare susţinută în rândul credincioşilor şi o deschidere spre dialog cu celelalte Biserici.

Mulţumiri pentru încredere şi dragoste părintească

Mulţumesc mai întâi Dumnezeului nostru Cel Slăvit în Treime pentru că m-a făcut vrednic pentru această înaltă slujire în treapta arhieriei. Mulţumesc Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pentru toată ocrotirea şi pentru această zi preaminunată a prăznuirii ei, în care m-am împărtăşit de acest mare dar.

Mulţumesc membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care m-au ales aproape cu unanimitate de voturi ca episcop al românilor din Europa de Nord şi îi asigur că voi păstra, voi susţine şi voi propovădui unitatea Bisericii şi învăţătura sfintelor dogme şi canoane.

Cu profundă recunoştinţă şi consideraţie îmi îndrept mulţumirile către Preafericitul nostru Părinte Daniel, Patriarhul României şi Preşedintele Sfântului Sinod, pentru încrederea şi dragostea părintească pe care mi-a acordat-o, „fără să dispreţuiască tinereţele mele“. Misiunea pe care astăzi o încep nădăjduiesc să aducă roade care să ofere bucurii Sfântului Sinod şi mângâiere Preafericitului nostru Părinte Patriarh Daniel. Mesajul transmis şi darul oferit de Preafericirea Sa este încă o binecuvântare şi încurajare care mă va însoţi în noua mea slujire arhierească. Preasfinţitul Părinte Ciprian Câmpineanul, episcop-vicar patriarhal, delegatul Preafericirii Sale, care a dat citire mesajului, merită, de asemenea, toate mulţumirile şi recunoştinţa noastră pentru dragostea cu care m-a propus şi m-a susţinut în tot acest demers al devenirii mele de acum.

Cele mai alese sentimente de gratitudine şi mulţumire le îndrept în acest moment spre Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, lângă care am crescut duhovniceşte din fragedă vârstă şi care m-a luat colaborator apropiat, preţuind tinereţele mele. Încrederea Înaltprea-sfinţiei Voastre încă de la început

m-a responsabilizat şi m-a motivat ca să mă străduiesc cât mai mult la formarea mea duhovnicească şi intelectuală. Toate acestea mă vor ajuta în continuare şi mă vor determina să lucrez cu şi mai multă râvnă, pentru a răspunde aşteptărilor Înaltpreasfinţiei Voastre.

Mulţumesc Înaltpreasfinţiţilor Părinţi Arhiepiscopi şi Mitropoliţi Serafim al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord şi Nifon al Târgoviştei pentru tot suportul şi ajutorul oferit până acum, încredinţându-i de colaborare şi solicitându-le sprijinul părintesc. Mulţumesc Înaltprea-sfinţitului Părinte Arhiepiscop Andrei al Alba-Iuliei, cel care m-a călugărit şi m-a hirotonit întru ierodiacon şi ieromonah, precum şi tuturor Preasfinţiţilor Părinţi din sobor, care s-au ostenit să participe la hirotonia mea.

Simbioza culturii şi credinţei clujene - model şi sprijin în activitatea viitoare

Mulţumesc părinţilor mei, Vasile şi Ana, care şi astăzi cu emoţie sfântă sunt alături de mine împreună cu familia, cu copiii, tinerii şi locuitorii satului meu natal, Spermezeu, înveşmântaţi în străvechiul port năsăudean.

Mulţumesc Părintelui meu stareţ Ioan Cojanu din Mănăstirea mea de metanie „Sfântul Ioan Botezătorul“ din Alba Iulia şi bunului meu prieten, arhim. Timotei Aioanei, care

m-au prezentat la slujba ipopsifierii şi mărturisirii de credinţă pentru primirea marelui har al arhieriei. Mulţumesc preacucernicilor părinţi şi credincioşilor din Episcopia Europei de Nord prezenţi aici, îi mulţumesc părintelui Toader Doroftei pentru mesajul adresat în numele preoţilor şi credincioşilor din eparhia noastră, şi totodată adresez calde mulţumiri părintelui paroh Constantin Popescu şi enoriaşilor din parohia noastră „Sfântul Macarie cel Mare“ din Mirfield/Leeds, Marea Britanie, pentru bucuria pe care ne-a făcut-o, fiindu-ne alături astăzi.

Mulţumesc dascălilor mei care m-au îndrumat, începând cu cei din şcoala primară, din Seminarul Teologic „Sfântul Mitropolit Dosoftei“ din Suceava, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca şi încheind cu conducătorii ştiinţifici ai lucrărilor mele de doctorat, părintele profesor Alexandru Moraru, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, şi domnul profesor Ladislau Gyémánt, decanul Facultăţii de Studii Europene din Cluj-Napoca.

Domnului Preşedinte al României şi domnului Ministru al Culturii şi Cultelor, care, prin reprezentanţii lor, mi-au adresat aceste frumoase cuvinte, îmi exprim atât mulţumirea, cât şi speranţa colaborării şi susţinerii reciproce în misiunea comună de a sluji românii din această parte a Europei, care vor trebui sprijiniţi pentru a se întări în unitatea, demnitatea şi identitatea lor românească şi creştină.

Nu pot să nu amintesc prezenţa domnului rector al Universităţii „Babeş-Bolyai“, căruia îi mulţumesc pentru mesaj, a domnului prorector şi a celorlalţi reprezentanţi din viaţa culturală şi academică clujeană. Această simbioză a culturii şi credinţei, cultivată şi fructificată atât de armonios şi fecund în cetatea de pe Someş, de care am beneficiat noi, tinerele generaţii, va fi model şi poate chiar sprijin în activitatea mea viitoare.

„Te binecuvântez să ajungi un bun călugăr“

Mulţumesc colegilor, fiilor duhovniceşti şi tuturor celor care mi-au fost aproape în aceşti ani, cu care împreună am colaborat aici şi în străinătate, asigurându-i de toată aleasa noastră preţuire.

Nu în ultimul rând, îmi îndrept gândul şi recunoştinţa către toţi părinţii mei duhovniceşti, care, de-a lungul vieţii, m-au povăţuit şi au fost alături de mine. De sfântă amintire îmi rămâne chipul luminos al părintelui Cleopa Ilie arhimandritul, al cărui sfat şi binecuvântare au rodit în viaţa mea.

Fiind elev la Seminarul Teologic din Suceava, într-o dimineaţă de toamnă, împreună cu distinsul meu părinte profesor Constantin Cojocaru am fost primiţi în chilia sfinţiei sale din Mănăstirea Sihăstria pentru cuvânt şi blagoslovenie. Părintele Cleopa ne-a învăluit cu dragostea şi bunătatea sa. Înainte de plecare, provocat de părintele profesor, care îi cerea să mă binecuvânteze pentru a deveni un bun preot de mir în Ardeal, Marele Bătrân mi s-a adresat zicând: „Te binecuvântez să ajungi un bun călugăr“. Peste câtva timp, chiar dacă statutul meu nu se schimbase, fiind încă tot în şcoală, părintele Cleopa a revenit asupra binecuvântării, nu pentru a schimba, ci pentru a adăuga, zicându-mi: „Să ajungi şi un bun episcop“. La ultima noastră întâlnire, înainte de a se muta în veşnicie, mi-a dăruit un şirag de metanii cu care am şi fost călugărit şi pe care le păstrez cu multă evlavie, nădăjduind că sfaturile şi rugăciunile părintelui mă vor însoţi în continuare.

Cea mai preţioasă zestre spre comunitatea euharistică din nordul Europei

Am convingerea că tot ceea ce am cules: învăţături, experienţe, binecuvântări şi rugăciuni, începând de la părinţii care mi-au dat viaţă, de la profesori şi învăţăcei, de la arhierei, preoţi şi credincioşi, de la duhovnici şi ucenici, culminând cu această Dumnezeiască Taină de care m-a împărtăşit Dumnezeu astăzi, iar dumneavoastră toţi mi -aţi fost alături, îmi va fi cea mai preţioasă zestre cu care să plec de aici spre comunitatea euharistică a eparhiei noastre din nordul Europei. Prezenţa mea şi a episcopiei noastre în aceste ţinuturi mai reci şi cu mai puţin soare, nădăjduim să înmulţească în inimile tuturor lumina şi căldura duhovnicească ce a izvorât din mormântul lui Hristos, Soarele dreptăţii.

Poate copleşit de aceleaşi emoţii ale Sfântului Apostol Pavel, cel trimis să propovăduiască neamurilor, închei cu arhiereasca lui binecuvântare: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu-Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu noi cu toţi! Amin!“ (2 Corinteni XIII, 13).

* titlul şi intertitlurile aparţin redacţiei