Expoziţii retrospective Ion Andreescu și Ion Țuculescu

În vara aceasta, până la 27 iulie, dacă pașii vă poartă în București și iubiți arta plastică, sunt de neratat cele două mari expoziții retrospective dedicate pictorilor Ion Andreescu (1850-1882) și Ion Țuculescu (1910-1962), organizate de Art Safari în Palatul „Dacia-România” de pe strada Lipscani.

Dacă pictorul Ion Andreescu ar fi trăit mai mult, ar fi devenit poate, așa cum spunea Nicolae Grigorescu, cu o mare generozitate, dar și cu multă dreptate, artistul nostru național. Dar Andreescu a murit la doar 32 de ani. A lăsat posterității în jur de 250 de pânze, iar aceasta face ca orice expoziție care i se dedică postum să fie o sărbătoare, și pentru valoarea lor, dar și pentru raritatea acestora.

„Ion Andreescu. Adevărul și imaginația”

Art Safari s-a mobilizat exemplar și a reușit să recompună spiritul acestui artist unic, care a deschis în arta românească drumul unei expresivități și emoții aparte. Picturile, adunate sub genericul „Ion Andreescu. Adevărul și ima­ginația”, au fost aduse din mai multe insti­tuții naționale: Biblioteca Academiei Române, Muzeul Național Brukenthal, Muzeul Național Timi­șoara, Muzeul de Artă Constanța, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea, Complexul Muzeal Arad, Muzeul Orașului Lipova, Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”, Muzeul Bucovinei și Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, dar și din colecții particulare.

În biografia artistului, interesantă a fost perioada în care a locuit la Buzău, între anii 1872-1878, când a fost profesor de desen și caligrafie la Seminarul Teologic, apoi la Gimnaziul Comunal „Tudor Vladimirescu” și la Şcoala de Meserii. Acolo a pictat peisaje, scene din oraș, străzi și oameni expresivi, între lucrările acestea aflându-se cele cu titlurile „Stejarul”, „Peisaj din crângul Buzăului”, „Piaţa la Buzău”, „Strada în Buzău”, „Bâlci de Drăgaică”. Câteva dintre ele se află și în expoziția de la Art Safari. Mai sunt, de asemenea, peisajele atât de specifice lui Andreescu, colțuri de pădure și copaci singuratici, dar și naturi statice și studii.

În formarea lui Andreescu a fost foarte importantă Școala de la Barbizon din Franța. Ulterior acestei perioade, creația sa a evoluat impresionant, atingând un rafinament și o maturitate care au inspirat și alți artiști care au devenit, la rândul lor, repere ale artei românești - Ștefan Luchian și Nicolae Tonitza.

Expoziția de la Art Safari a fost prilejuită de împlinirea a 175 de ani de la nașterea lui Ion Andreescu. Curatorul expoziției este Maria Munteanu; arhitectura expozițională a fost asigurată de Cosmin Florea, sound designul de Călin Țopa, iar ca parteneri în acest demers au fost Primăria Municipiului București, Muzeul Municipiului București și Muzeul Național Brukenthal.

„Ion Țuculescu. Geniul amator”

La 60 de ani de la expoziția crucială din 1965 organizată la Sala Dalles, Art Safari întreprinde, sub patronajul Ministerului Culturii, o amplă revizionare și, poate, reconsiderare a operei lui Ion Țuculescu. Expoziția intitulată „Ion Țucu­lescu. Geniul amator” reunește peste 100 de lucrări reprezentative din cele mai importante muzee și colecții private din țară și înfățișează, pentru prima dată în chip analitic și cronologic, geneza, parcursul, devenirea și amploarea fără egal a operei acestui artist remarcabil.

Țuculescu, medic de profesie, cu o carieră excep­țională și în științele medicale, a fost un artist de o efervescență creatoare cum rar se întâlnesc. Arta sa reprezintă un melanj fericit de porniri, intuiții și conceptualizări personale, un loc al experimentelor contemporane, dar și al exploatării simbolurilor arhaice, al temelor din folclorul românesc și al altor popoare. „Expoziția conturează condiția culturală națio­nală actuală, cu vectorii ei îndreptați concomitent și contrastant către vechi și nou, către motivul decorativ și patosul existențial, către cercetare științifică și exaltare mitologică”, se spune în informațiile care însoțesc expoziția.

Cazul medicului artist Ion Țuculescu a fost un fenomen în arta vremii sale. „Pornind de la dubla figură intelectuală a lui Țuculescu - ca medic, cercetător și om de știință riguros, pe de o parte, și ca artist autodidact, marcat de o fervoare experimentală și umană fără egal, pe de altă parte -, expoziția realizează portretul unei veritabile personalități complete și complexe a culturii românești moderne, în care se îmbină metodologia și practica rațională, de laborator, cu frenezia irațională a celor mai profunde pulsiuni și cu preocupări ideologice și chiar politice extrem de relevante pentru societatea românească”, se mai amintește în prezentarea expoziției.

Dacă artistul avea uneori îndoieli cu privire la stilul său, la teme și la modul de realizare a lor, postumitatea avea să certifice definitiv prin numeroasele voci ale criticilor (i-au fost dedicate câteva cărți serioase de analiză) cu privire la stilul său inconfundabil și la valoarea operei.

Țuculescu este considerat de decenii bune un maestru al picturii românești. „Campion al unei morfologii moderniste care ignora în mod asumat realismul socialist regresiv al timpului, fidel unei tușe împăstate, plină de freamătul pasional al expresionismului abstract, dar mai ales explorator al unei mitologii personale înrădăcinate în structurile arhaice ale subconștientului colectiv, Țuculescu a devenit rapid cea mai influentă figură artistică a epocii de deschidere a comunismului local de la mijlocul anilor ’60 și începutul anilor ’70”, se mai arată pe site-ul expoziției. Expoziția a fost curatoriată de Cris­tian Vechiu și Erwin Kessler, arhitectura expozițională: Cosmin Florea și aé02, în parteneriat cu Muzeul Național Brukenthal.