Credinţa lucrătoare prin iubire

Ce poate fi mai înălțător pentru un profesor de religie decât a împlini cuvântul prin fapte. Școala educă, învață, dar mai ales șlefuiește caractere. Ora de religie este, în esență, sufletul educației, deoarece pătrunde în adâncul sufletului și scoate la suprafață binele sădit de Dumnezeu în om. 

Lucrarea profesorului de religie în școală are două dimensiuni: să deschidă elevilor calea spre cunoașterea lui Dumnezeu prin învățare și să împlinească cuvântul rostit pentru a fi model de viață și dragoste creștină. În aceste vremuri, școala românească este mai încercată ca oricând. Suntem nevoiți să ne adaptăm la un nou tip de educație, pe care nu o credeam posibilă până de curând. Și, cu toate acestea, ne-am adaptat. Am căutat să păstrăm, pe cât se poate, comuniunea profesor-elev, utilizând tehnologia ca singurul canal de comunicare. Este îndeajuns pentru a ne simți împreună? Nu. Ne lipsesc întâlnirile din fiecare oră, ne lipsesc îmbrățișările copiilor, jocurile din clasă și din curtea școlii și multe altele. Și totuși, continuăm, deoarece avem nevoie de această legătură, elevi și profesori, deopotrivă.

Folosind tehnologia, reuşim să fim împreună, să ne întâlnim on-line, să continuăm măcar în parte ceea ce era misiunea noastră - să şlefuim caractere, să formăm personalităţi. Cu telefon, tabletă, laptop sau computer, școala s-a mutat acasă. Profesorii de religie din Vrancea și-au adaptat stilul de predare, utilizând platforme și resurse educaționale on-line. Au urmat cursuri de perfecționare organizate de Editura Didactică și Pedagogică, EduMagic și Mozaik Education, cu sprijinul Ministerului Educației și Cercetării, Olimp net, Digital Nation ș.a. Au realizat resurse educaționale diverse, pe care le-au utilizat în cadrul orelor cu elevii. Aceste ore au fost oaze de întâlniri spirituale, într-un mediu tehnologizat. Astfel, au dovedit, dacă mai era nevoie, că au o capacitate crescută de adaptabilitate și deschidere la noi provocări. Ne-am „upgradat” pentru a fi împreună cu elevii noștri și i-am asigurat că suntem cu ei în aceste vremuri de încercare.

De asemenea, au fost de mare folos orele de religie de la TRINITAS TV, precum și emisiunea „3 minute de Religie” de la TVR. Copiii au vizionat cu interes aceste programe și au răspuns cu mult entuziasm, realizând lucrări deosebite. 

Oricât de frumoase ar fi învăţăturile credinţei noastre, doar faptele au puterea să convingă. Aceasta este singura cale de urmat pentru a agonisi viaţa veşnică, aşa cum ne spune şi Sfântul Apostol Iacov: „Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte moartă este” (Iacov 2, 26).

Constituiţi încă din anul 2015 în Asociația „Cuvânt și Faptă” şi fideli denumirii și rostului acesteia, profesorii de religie din județul Vrancea, „semănători ai Cuvântului divin” în sufletele copiilor, au trecut de la cuvânt la faptă și au încercat în perioada Postului Mare, timp prin excelenţă al iubirii jertfelnice, să aducă alinare și bucurie în ochii luminoși ai copiilor instituționalizați la Centrul de Asistență și Sprijin din Focșani.

Având ca imbold de implicare dorința acestor tineri de a se apropia de Dumnezeu prin post, spovedanie și Sfânta Împărtășanie, exprimată în perioada în care au fost izolați complet de lume, din cauza pandemiei, dar mai aproape ca oricând de Dumnezeu, profesorii de religie au donat alimente pentru cei 40 de tineri instituționalizați, ca simbol al lucrării faptelor bune, care, unite cu rugăciunea, dau valoare și
folos vieții creștine.

Ne-am continuat misiunea noastră de a fi solidari și le-am oferit acestor tineri minunați, dar greu încercați de viață, un strop de bucurie, dăruindu-le alimente și dulciuri. Produsele oferite de membrii Asociației „Cuvânt și Faptă” au fost pregătite cu mare pricepere, iar de Sfintele Paști, deși nu am putut fi împreună, au simțit că le suntem alături.

Dăruind pentru că „NePasă”

Întorcându-ne în „şcoala de acasă”, am simţit că, pe lângă lipsa de comuniune concretă, reală, de suflet cu elevii noștri, au apărut și alte lipsuri. Există mulţi elevi care nu au acces la acest tip de educaţie digitalizată. Astfel că diferențele sociale ajung în aceste timpuri să creeze adevărate drame în viața copiilor, să accentueze și mai mult inegalitățile în ceea ce privește accesul la educație.

În urma campaniei „NePasă”, inițiată de Inspectoratul Școlar Județean Vrancea, asociația noastră s-a mobilizat și a dăruit. Din donații, în sumă totală de peste 6.000 de lei, s-au achiziționat tablete și cartele cu internet pentru 4 elevi, un băiat din clasa a VI-a și 3 fete din clasele a IV-a, a VII-a și a XI-a. Și, pentru că elevii care au primit tablete fac parte din familii numeroase, ne-am gândit la toţi, oferindu-le cărți, rechizite, jucării și dulciuri. 

Familia Croitoru din satul Adjudul Vechi, cu cei 6 copii, încearcă din răsputeri să le ofere celor mici posibilitatea de a participa la orele on-line. Cu un singur telefon, participarea copiilor era aproape imposibil de realizat. Croitoru Cristian, elev în clasa a VI-a, este beneficiarul primei tablete oferite de profesorii de religie din județul nostru. „Cristi a fost prezent la ora de dirigenție cu zâmbetul pe buze! Toți copiii s-au minunat de prezența lui, cu chipul la vedere, deoarece până astăzi nu a avut această posibilitate”. Este mesajul pe care l-am primit de la doamna profesoară de religie Liliana Saulea, de la Școala Gimnazială „Principele Radu” din Adjud, dirigintă la clasa unde învață Cristian.

A doua tabletă a ajuns la familia Țuju din satul Măgura, comuna Jitia. Alina Țuju, elevă în clasa a IV-a, o mogâldeață de fată cu ochii mari și frumoși, s-a bucurat enorm că de acum înainte ea și frații ei nu vor mai fi nevoiți să împartă singurul telefon pe care îl avea familia. Soţii Țuju, cu cei 8 copii, deștepți, sănătoși, foarte veseli, energici și frumoși, ne-au primit în casa lor ca pe niște prieteni. O altă tabletă a fost donată Violetei Alexandra Cîrnu, elevă în clasa a VII-a la Școala Gimnazială Nr. 2 din Mărășești, un copil cu un suflet cald, care îndrăznește, cu timiditate, să spere la un viitor bun şi îşi doreşte, când va fi mare, să fie de folos semenilor ei ca medic.

Ultima tabletă a ajuns într-un loc greu accesibil chiar şi pentru oamenii obişnuiţi cu drumeţiile pe vârf de munte. Am găsit aici, „departe de lumea noastră dezlănţuită”, un colţ de rai, cu oameni minunaţi, dar greu încercaţi de viaţă. I-am găsit pe Cătălina Mocanu, elevă în clasa a XI-a la Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi” din Focșani, şi pe fratele ei, George, elev în clasa a VIII-a la Școala Gimnazială Reghiu, care au cunoscut doar dragostea şi purtarea de grijă a bunicilor, iar anul acesta i-au pierdut pe amândoi, la scurt timp, unul după celălalt, rămânând în grija unui unchi. Darurile primite au fost răsplătite cu zâmbete şi lacrimi, iar noi am promis că vom încerca să fim „braţele bunicilor” care au plecat în veşnicie, cu dorinţa de a vedea nepoţii rostuiţi la casele lor. 

Cu speranța că această perioadă de mari încercări pentru toți va fi înțeleasă ca un drum al devenirii și dezvoltării spirituale a fiecăruia dintre noi, aducem slavă lui Dumnezeu pentru că ne-a fost alături și ne-a mângâiat cu harul Său!

Mulțumim tuturor colegilor profesori de religie care, prin asumarea misiunii, au reușit să fie împreună, într-o perioadă în care distanțarea este lege. Bucuria copiilor este motivația noastră de a continua!