Două țări și o singură credință

De multă vreme încerc să împăr­tă­șesc cu iubitorii de frumos și de călătorii câteva gânduri legate de o țară apropiată oarecum de noi, țară-soră de aceeași credință ortodoxă. Încă din timpul stu­den­ției am avut ocazia să interac­țio­nez cu colegii din Republica Macedonia, așa cum se numea atunci, astăzi Macedonia de Nord. A fost momentul în care am început să cunosc o parte din cultura popo­rului macedonean, din tradi­țiile și obiceiurile lui, dar, mai ales, să iau contact cu oamenii acestui ținut binecuvântat de Dumnezeu.

Bucuria care mă însoțea atunci când citeam diverse informații sau ascultam muzica populară macedoneană și, mai apoi, vizitele în această țară m-au făcut să devin apropiată de acest popor, pe care am început să îl iubesc și de care mă simt în continuare legată. O țară mică, dar foarte frumoasă, cu un relief muntos, cu dealuri, câmpii și câteva lacuri: Ohrid, Prespa, Doiran și Mavrovo.

Încă din primele mele vizite în Macedonia, am descoperit multe preocupări ale locuitorilor din spa­țiul rural, asemănătoare cu cele ale consătenilor mei din vremea copilăriei, din sudul țării noastre: cultivarea legumelor, în special a ardeiului. Am aflat, apoi, că în folclorul macedonean există unele cântece populare care vorbesc despre faptul că, în vechime, tinerii de condiție socială și materială modestă veneau să muncească în Țara Românească, numită de ei „vlaska zemija bogata”, adică „țara bogată a vlahilor”.

Tinerii macedoneni erau foarte harnici și pricepuți în meșteșugul preparării pâinii. Cântecele povestesc că, de cele mai multe ori, aceștia plecau înapoi cu chimirul plin de bani câștigați din muncă cinstită, dar și cu aleasa inimii, pe care o duceau în țara lor pentru căsătorie.

Locurile binecuvântate, cu peisaje frumoase, greu de descris în cuvinte, cu încărcătură istorică și, mai ales, duhovnicească, m-au făcut să revin în Macedonia de mai multe ori. Cel mai impresionant oraș este capitala Skopje, cu Catedrala Patriarhală „Sfântul Klement”, care te uimește prin măreția și unicitatea icoanei Pantocrator, ce îți pătrunde în suflet și te îndeamnă la rugăciune.

Ohridul este „Ierusalimul” slavilor și al Balcanilor, orașul celor 365 de biserici și cetatea țarului Samuel. Este una dintre cele mai frumoase și mai mari stațiuni turistice din Balcani sau „Perla Balcanilor”. Aici se găsesc bijuterii confecționate din perle naturale. În aceste locuri minunate ne imaginăm faptul că Sfântul Nicolae Velimirovici scria, oarecând, cartea „Rugăciuni pe malul lacului”.

Orașul Bitola, al doilea ca mărime după capitală, adăpostește foarte multe biserici, cea mai reprezentativă fiind Catedrala Sveti Dimitri, în stil arhitectonic grecesc, dar și Biserica vlahilor „Sfinții Constantin și Elena”.

Orașul Strumița este locul unde L-au mărturisit pe Hristos, dându-și viața pentru credința creștină, în secolul al IV-lea, cei 15 mucenici de la Strumița.

Debar este orașul cu o populație majoritar albaneză-musulmană și pe teritoriul căruia se află, de mai bine de o mie de ani, cea mai puternică fortăreață de credință, cultură și artă bizantină din Balcani: Mănăstirea Sveti Jovan Bigorski, bastion de rezistență al credinței ortodoxe, ce adăpostește un complex imens de artă bizantină și multe relicve sfinte.

La periferia orașului Prilep, într-un loc asemănător cu stâncile golașe ale Meteorelor grecești, se află o minunată și unică mănăstire - Varoș, cu hramul „Sfântul Arhanghel Mihail”. Tot în apropiere se află și sătucul natal al Sfântului Nicodim de la Tismana. În amintirea lui, satul îi poartă și astăzi numele de Nicodin. În apropiere se mai află un loc numit „Valea vlahilor”, deoarece acolo au trăit cândva comunități de vlahi, aromânii noștri. Însuși Sfântul Cuvios Nicodim era de origine vlahă.

Legătura dintre cele două popoa­re - român și macedonean - a fost făcută cândva de Sfântul Nicodim, care a venit din țara în care s-a născut, Macedonia, în Țara Românească, unde a trăit și și-a desăvârșit lucrarea duhovnicească, aceea care l-a ridicat la treapta sfințeniei. Dragostea pe care Sfântul Cuvios Nicodim a avut-o pentru țara și credința noastră s-a materializat prin ridicarea unor sfinte lăcașuri: Mănăstirea Vodița, de lângă Drobeta-Turnu Severin (aflată printre primele mănăstiri atestate documentar din Țara Românească) și Mănăstirea Tismana, din Oltenia. Aceste lăcașuri străvechi, duhovnicești, poartă în profunzimea lor, încă de la punerea pietrelor de temelie, rugăciunile osârduitoare ale acestui mare ascet și trăitor al vieții în Hristos, din secolul al XIV-lea.

Pe cât de frumoase și de impunătoare sunt ctitoriile sale din țara noastră, pe atât de smerită este biserica din satul natal al Sfântului Nicodim.

Împreună cu un grup de preoți și profesori de religie din București, Tulcea și Galați, ne-am propus să facem un pelerinaj, intitulat „Pe urmele Sfântului Nicodim de la Tismana”. Așa s-a și întâmplat, astfel încât am avut parte de o minunată și binecuvântată călătorie în această țară, soră întru credință. După ce am intrat pe teritoriul Macedoniei, ne-am îndreptat direct spre satul Sfântului Cuvios Nicodim de la Tismana, sat aflat la o distanță de aproximativ 50 km de orașul Prilep, într-o zonă cu dealuri, la o altitudine de 800 de metri. Sfântul Nicodim ne-a ocrotit tot timpul. Deși era septembrie, temperaturile erau destul de ridicate, iar vegetația uscată din zonele prin care am trecut era cuprinsă de flăcări. Periplul nostru duhovnicesc a fost, așadar, plin de încercări, dat fiind faptul că autocarul a fost nevoit să treacă prin foc, pentru a ne continua drumul, căci nu exista altă variantă. Drumul către satul Sfântului Nicodim a fost anevoios de parcurs, din cauza nenumăratelor serpentine, însă am ajuns cu bine la destinație.

Ca semn al cinstirii, recunoștinței și evlaviei pentru Sfântul Nicodim, unul dintre colegii noștri, profesor de religie la Liceul Pedagogic din Galați, a oferit o frumoasă icoană cu chipul sfântului bisericii cu hramul „Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”, icoană pictată chiar de el. Biserica Preasfintei Născătoare din sat este în formă de navă și ocrotește spiritual aproximativ 40 de case răspândite în jurul ei, în care mai locuiesc doar oameni în vârstă.

La intrarea în curtea bisericii ne aștepta părintele Blagoj, un om blând, cu chipul senin și ochi lumi­noși. Străjuia grupul de credincioși ai parohiei, ținând în mână tot o icoană a Sfântului Nicodim de la Tismana, pictată de una dintre doamnele din parohie, pentru a fi dăruită grupului de pelerini din România. Au fost momente de emoție și bucurie.

Am coborât apoi multe trepte și am intrat în mica biserică pentru închinare. Am cântat împreună, în limba română și în limba macedoneană, cântece religioase și patriotice. Apoi a urmat o agapă, masa dra­gostei frățești dintre creștinii români și macedoneni, bucurându-ne împreună de gustul bucatelor tradi­ționale.

Ne-am despărțit cu greu de oameni și de locurile frumoase. Am revenit în țară mai senini, mai buni și mai întăriți, pentru că am cunoscut oameni frumoși și curați, întăriți în duhul ortodox al strămo­șilor drept­credincioși și mărturisitori, ca și înaintașii noștri, drept-următori în credința care ne leagă în Hristos, care ne ține pe toți. Am rămas cu dragostea fraților și surorilor din Macedonia în inimi, pentru totdeauna.

Sunt foarte multe locuri și obiective ce merită vizitate în Macedonia, pe care nu le pot cuprinde în aceste rânduri. Dar vă recomand și vă îndemn să mergeți pe urmele Sfântului Nicodim de la Tismana. Veți simți bucurii duhovnicești nespus de frumoase și veți descoperi locuri binecuvântate și oameni minunați.

Sfinte Cuvioase Părinte Nicodim de la Tismana, roagă-te lui Dumnezeu pentru poporul român și pentru poporul macedonean!