Educația religioasă mi-a binecuvântat viața

Omul tinde spre cunoaștere, spre desă­vârșire, iar la un moment dat se confruntă cu întrebarea: Cine suntem, care e menirea noastră pe pământ? Răspunsurile vin pe diferite căi. Aflăm, mai întâi, că există un Dumnezeu creator al universului și acest lucru îl putem afla la vârste fragede din familie, apoi de la școală, în cadrul orei de religie care completează cumva această sete de cunoaștere, oferind o informație structurată în mod didactic şi pedagogic.

În ceea ce mă privește, pot spune că am avut mai multe tipuri de oră de religie. Acasă, copii fiind, atât eu, cât și sora mea am fost încântați atunci când părinții ne-au oferit Biblia pentru copii, frumos ilustrată și bine structurată. A fost un adevărat izvor de cunoaștere. La acea vreme, televiziunea publică difuza serialul de desene animate „Cartea cărților”, din care am aflat despre multe personaje biblice, fascinați fiind de planul de mântuire, de mo­dul în care a lucrat Dumnezeu prin anumiți oameni și de modul în care i-a călăuzit spre țara promisă. Acest tablou se întregea cu participarea la slujbe în biserică, duminica, la Sfânta Liturghie, și la sărbători.

A urmat, apoi, perioada școlii, cu ora de religie, pe care, sincer să fiu, o așteptam cu drag. Îmi aduc aminte de doamna învățătoare Ionica Costache, care, prin măiestria ei de pedagog, ne captiva toată atenția. Pildele ascultate împreună cu colegii au avut ecou în inima mea, a fost momentul în care a încolțit în sufletul meu iubirea față de colegi și față de persoane din afara familiei, într-un cuvânt, iubirea de aproapele. Se formase în clasa noastră o atmosferă de prietenie, atașament și ajutor reciproc, adeverindu-se cuvântul biblic: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14).

După finalizarea ciclului gimnazial, în Galațiul natal, mergând la școală la Iași, prin intermediul domnișoarei profesoare de religie Claudia Grigoraș, descopeream cu bucurie tainele Noului Testament. Dânsa ne expunea pericopele evanghelice care urmau a fi citite duminica sau la sărbători, precum ziua Sfintei Cuvioase Parascheva și ziua ­Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou. Pe lângă tâlcuirea Evangheliei, ne explica și viața sfinților, ca pildă de smerenie și statornicie în credință. Tot datorită acesteia am aflat de Radio TRINITAS, postul de radio al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, nou-înființat pe atunci. Fiind dragoste la prima ascultare, a însemnat cât mii de ore de religie, o adevărată catehizare cu emisiuni extrem de interesante, cum ar fi: Literatură creștină, Atlas biblic, Biserică și societate, Mari duhovnici în dialog, Cuvântul care zidește, Lumini pentru suflet, File de istorie, Tineri către tineri, Îngerașul meu - povestea de seară, Bucuria poveștilor, Întrebările adoles­cenței, Meridianele culturii, Cum ne alegem meseria, Serata muzicală, Provocările științei și altele. Toate, emisiuni cu titluri sugestive și pentru o paletă largă de ascultă­tori. Mi­cuțul radio portabil mi se blocase instant pe 92,7 FM… Nu pot să nu menţionez faptul că școala, prin ora de religie, și Radio TRINITAS au avut o importanță deosebită în formarea mea ca om, prin asumarea principiilor să­nătoase.

În Cuvântul lui Dumnezeu găsim toate răspunsurile

Astăzi, există foarte multă informație creștin-ortodoxă de calitate, atât în școală, prin ora de religie, cât și în mass-media creștină: Radio TRINITAS, TRINITAS TV, Ziarul Lumina, Agenția de știri BASILICA. Toate aceste componente ne ajută în aprofundarea Cuvântului lui Dumnezeu, care spune: „Şi Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima voastră” (Ieremia 29, 13). Din păcate, nu toți sunt interesați de conexiunea cu divinitatea. Este o anumită perioadă pentru fiecare, atunci când Dumnezeu Se descoperă tainic, în măreția Lui… poate fi o suferință sau un ajutor primit. Dumnezeu ne mijlocește credința. „Credem” după cum spune și ­Sfântul Apostol Pavel: „Credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos” (Romani 10, 17).

Cuvântul lui Dumnezeu este la fel de important pentru viața noastră duhovnicească, după cum este hrana pentru trup. Prin același Cuvânt, El ne învață, ne îndrumă, ne hrănește, ne încurajează și ne întărește, numai prin Cuvântul Lui poate omul să ajungă la maturitate și să devină destoinic pentru orice faptă bună: „Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun” (2 Timotei 3, 17). În Cuvântul lui Dumnezeu găsim toate răs­punsurile existențiale, fără să ajungem să fim deprimați sau dezorientați. Ajungem la o regăsire cu noi înșine și cu societatea în care trăim. Într-un cuvânt, găsim calea prin Dumnezeu, Cel Care ne-a spus că este „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6).

Așadar, ora de religie în viața mea a însemnat conștientizarea și lucrarea unor virtuți cum ar fi: moralitate, dragoste, iubirea de semeni, iertare, răbdare, acceptare și nă­dejde, virtuți care trebuie perfecționate în orice situație a vieții noastre, pentru a ajunge la țelul cel mai înalt al creșterii noastre duhovnicești. Mântuirea este darul fără plată, oferit prin harul lui Dumnezeu, pentru Jertfa lui Hristos. Acest dar este primit prin credință, manifestată în faptele noastre bune.

Biblia a fost, este și va fi mereu actuală, o adevărată enciclopedie, întrucât în ea găsim istoria și geografia mântuirii. Deci, Biblia să nu se depărteze de inima noastră: să cugetăm asupra ei zi și noapte, căutând să facem tot ceea ce este scris în ea. Căci atunci vom izbuti în toate lucrurile și atunci vom lucra cu înțelepciune (Iosua 1, 8) în toate aspectele vieții. Cel care crede dă crezare cuvintelor lui Dumnezeu. Să căutăm să dezvoltăm o sensibilitate pentru tot ceea ce ne transmite Cuvântul lui Dumnezeu! Cartea aceasta ne va îndepărta de păcat sau păcatul ne va îndepărta de această carte. Să acordăm cât mai multe ore de religie sufletului nostru. Suntem iubiți de Dumnezeu!