Educația religioasă predată de mama creştină

Când Pronia divină hotărăște să vină pe lume un copil, încă din pântecele mamei se primește binecuvântarea lui Dumnezeu pentru ca pruncul să crească și să se dezvolte în armonie, după chipul Creatorului. Iubirea stă la baza hotărârii de a procrea, după cuvântul Scripturii: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți” (Facere 1, 28).

Educația copilului începe din pântecele mamei. Întreaga viață a mamei, deprinderile, trăirile duhovnicești și preocupările sale se transmit copilului. În vederea nașterii, mama creștină se pregătește temeinic prin Taina Spovedaniei și prin cea a Sfintei Împărtășanii, iar după naștere primește ierurgiile specifice, fie în biserică, fie acasă. Așadar, cel dintâi pedagog pentru educația religioasă a copilului este mama credincioasă, din ființa căreia îi împărtășește și îi transmite copilului său atât dragostea, cât și cunoștințele religioase. Rugăciunea și cântarea în timp ce pruncul se hrănește reprezintă o întărire a credinței acestuia încă de mic.

La vremea cuvenită, în a 40-a zi de la naș­tere, părinții și nașii îl aduc pe prunc la bise­rică, încredințându-l lui Dumnezeu și purtării Sale de grijă, prin Sfânta Taină a Botezului, Sfânta Taină a Mirungerii și a Sfintei Împăr­tă­șanii, acestea sădind sufletul copilului în via­ța și Tradiția Bisericii. După ce pruncul pri­mește Sfintele Taine, este adus cu regulari­ta­te la Sfânta Liturghie, în duminici și săr­bă­­tori, primind de fiecare dată Sfânta Îm­păr­tășanie. Până la 7 ani, copilul se dezvoltă primind informațiile primare, își recunoaște mama după miros, după chip și voce. În această perioadă, mama este modelul ideal al copilului, o imită, o urmărește cu privirea, o caută pretutindeni și plânge când nu se află în preajma ei, găsindu-și liniștea doar în brațele ei. Relația dintre el și mamă se consolidează din ce în ce mai mult. Tot mama îl obișnuiește pe copil cu rugăciunile de seară și de dimineață, cu mersul la biserică, cu săvârșirea faptelor bune și cu dragostea față de semeni. Urmează și momentul în care mama îl aduce în viața copilului pe părintele duhovnic, care va avea rolul de a-l forma și de a-i completa cunoștințele sădite mai întâi de mamă, călăuzindu-l spre Hristos.

Educația maternă, mai bine spus primii șapte ani, reprezintă fundamentul formării elementare a copilului. El imită comportamentul părinților și al mediului familial. Plimbările în aer liber, călătoriile, pelerinajele, vizitarea locurilor frumoase din natură, create de Dumnezeu, jocurile cu alți copii sau frați și surori constituie imboldul pentru o bună dezvoltare psihomotorie a copilului, ajutându-l să conștientizeze în felul acesta măreția creației lui Dumnezeu.

După vârsta de șapte ani, creierul copilului dezvoltă o rețea de neuroni, ceea ce îl ajută să memoreze cu ușurință cântece, poezii, istorioare moral-duhovnicești, în funcție și de aptitudinile celui mic. Tot acum, el învață principalele rugăciuni: Tatăl Nostru, Împărate Ceresc, Cuvine-se cu adevărat și Crezul, pe care le rostește în familie, în biserică, dar și la școală. După această vârstă, grija mamei trebuie să fie axată pe ideea de a îndepărta din viața copilului pericolul tehnologiei excesive, fără măsură. Acest lucru îl poate destabiliza psihic și emoțional și, totodată, poate cauza deficiențe de memorare, învățare și concentrare.

Împreună cu familia, un rol important în educația copilului îl are și școala. Triada Familie-Biserică-Școală ocupă un rol important în dezvoltarea personală și intelectual-morală a copilului. Împreună-lucrarea va forma un tânăr sănătos, un adult în devenire care să placă lui Dumnezeu, semenilor și întregii societăți. Perioada de pandemie a însemnat și încă înseamnă o exilare a copiilor în mediul online. Înstrăinarea de cadrul natural (desfășurarea activităților în aer liber) și depărtarea de profesori și colegi îi influențează negativ. Pot avea dificultăţi în înțelegerea conținutului disciplinelor școlare și în comunicarea cu ceilalți colegi. Părinții înșiși se confruntă cu greutăți suplimentare, fiind nevoiți să se ocupe mai mult timp de ei.

Din păcate, nu toți copiii se pot bucura de o educație religioasă în sânul familiei sau de la mamă. Educația copiilor este viciată considerabil de programele antieducative ale internetului și televiziunii, dar și de rețelele de socializare care abuzează de curiozitatea copiilor lipsiți de discernământ. Chiar dacă întâlnim îndemnuri de genul „acest program este interzis copiilor” sau „vă avertizăm că urmează imagini cu un puternic impact emoțional”, responsabilitatea selectării programelor potrivite copiilor revine părinților.

Să nu uităm că există și mame care au abandonat rolul de educator, alegând să plece în străinătate, lăsând educaţia pe seama bunicilor sau a altor rude. Astfel de decizii duc la destrămarea familiilor, iar copiii, lipsiți de afecți­u­ne și sprijin emoțional, într-o perioadă esen­țială de creștere și formare, pot recurge la gesturi extreme. Se ajunge aici din lipsa acută de propuneri concrete pentru spijinirea familiei. Aşa se explică şi influențele nefirești din partea unor persoane care militează pentru introducerea educației sexuale și a ideologiei de gen în programa școlară, atentându-se astfel la curăția sufletească a copiilor.

Dacă la începutul creștinismului păgânii erau uimiți de viața curată a mamelor creștine, precum Sfânta Emilia, mama Sfântului Vasile cel Mare, Sfânta Nona, mama Sfântului Grigorie de Nazianz, Sfânta Antuza, mama Sfântului Ioan Gură de Aur, și Sfânta Monica, mama Fericitului Augustin, astăzi putem explica decadența fără precedent a societății tocmai prin dezertarea multor mame de la spiritul de jertfă creștină. Speranța unei redresări spirituale și morale vine de la rugăciunile credin­cioșilor asumați şi care provin din toate sferele vieții comunitare. În ultimii ani, în Patriarhia Română s-au iniţiat numeroase programe sociale și filantropice pentru sprijinirea familiilor din mediul urban și rural.

Este nevoie de multă rugăciune și jertfă pentru ca Dumnezeu să Se milostivească și să trimită poporului român și tuturor popoarelor creștine mame de vocație, rugătoare, cu viață curată, vrednice, care să-și crească și să-și educe pruncii în lumina și iubirea lui Hristos. Cu multă bucurie putem vorbi despre Mamele Eroine, adevărate modele sociale și educative, care arată că și în aceste vremuri moderne, prin credință dreaptă și neclintită, împlinesc Cuvântul Scripturii, în plan biologic, dar și în cel duhovnicesc, cu ajutorul lui Dumnezeu. În acest sens, educația corectă și trainică se realizează începând din familie! Învățătura și cuvântul mamei stau la baza bunei dezvoltări psihoemoționale. Iubirea mamei și educația primită sunt condiții fără de care copilul nu poate deveni un tânăr credincios. Primirea învățăturii despre iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui stau la temelia formării persoanei complete, a creștinului bun și a cetățeanului de nădejde. Aceste mame râvnitoare și nevoitoare sunt plăcute lui Dumnezeu pentru înfruntarea tuturor încercărilor apărute în procesul de educare a copiilor, așa cum sunt bineplăcuți lui Dumnezeu pustnicii și monahii nevoitori.

 Mama-model de educație creștină este cinstită de Biserică în Duminica Sfintelor Femei Miro­nosițe, al căror model suprem este Preasfânta Năs­că­toare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos, Ocrotitoarea și Mijlocitoarea împlinirii și rodului ostenelilor mamei creștine.